După douăzeci de ani, ca-n cărțile lui Dumas

Nu este o recenzie de carte, nicio o cronică de film (deși ultima ecranizare a francezilor merită văzută, chiar și cu “steluța” LGBTQ+ din dreptul lui Porthos) — ci momentul întâlnirii de douăzeci de ani de la terminarea liceului. Genul de moment în care înțelegi că, dintr-un punct de vedere, în tot acest timp nu s-au schimbat prea multe.

Când eram eu la liceu (ca să evit clișeul consacrat Pe vremea mea…), pe lângă fotbal, jocuri pe calculator, internet și, inevitabil, fete, am remarcat că școala era o deversare monstruoasă de informație teoretică, deloc aplicată și practică. Un sistem învechit, cu o inerție cu atât mai mare cu cât era încurajat de mulți părinți — încă din școala generală.

În anturajul fiecărei clase era o persoană — o bunică, o mămică — dornică să strângă bani de la elevi pentru toate momentele festive posibile (sau închipuite), complicând lucrurile până la exasperare. Desigur, exasperarea celorlalți, bieți cotizanți întru realizarea unor fantezii inutile… Orice se putea rezuma la un gest simbolic și de efect era umflat la limita grandomaniei și risipei: flori peste flori, cadouri exagerate — scopul propriu-zis al inițiativei pierzându-se într-o mulțime de atenții fără rost.

Fast forward în 2023.

După douăzeci de ani, școala, ca demers de învățământ, este în continuare ruptă de realitatea cotidiană. Mai mult, numărul profesorilor și învățătorilor cu abilități și cunoștințe pedagogice reale este în cădere liberă; vocea puținilor profesioniști rămași se pierde în zgomotul neaveniților. Printre aceștia, părinții — în continuare setați pe modul cadourilor supradimensionate, care nu țin cont de lipsa de pregătire, implicare și rezultate a profesorului la clasă.

Iar copiii… Well, copiii de-acum douăzeci de ani suntem părinții de azi, din generația mea. Iar dorința de afirmare a celor care vor mult și fără rost nu a scăzut cu nimic. Ai spune că, având experiența anilor de școală la persoana întâi, unii au observat greșelile altora, au învățat din ele și vor face totul ca să le evite.

Da’ de unde… Gândirea convolută și ideile pestrițe sunt tot acolo, amenințând să transforme reuniunea de peste ani a promoției de liceu 2003 într-un kitsch — astfel încât majoritatea celor din gașca de odinioară și-au manifestat interesul pentru un eveniment mai restrâns și mai intim, doar la nivelul clasei noastre.