Film - Les Trois Mousquetaires: D'Artagnan (2023)

Regia: Martin Bourboulon

Roluri principale: François Civil, Vincent Cassel, Romain Duris, Pio Marmaï, Eva Green, Louis Garrel, Vicky Krieps, Lyna Khoudri

Durata: 2h 1m

---

Aventurile celor trei mușchetari, cum le place românilor să spună, sunt una dintre poveștile pe care Hollywood-ul le revizitează periodic în ultimii 50 de ani, cu nume “grele” preluând rolurile cunoscutelor personaje ale lui Dumas:

• D’Artagnan: Michael York, Chris O’Donnell, Gabriel Byrne, Logan Lerman.

• Athos: Oliver Reed, Keefer Sutherland John Malkovich, Matthew Macfayden.

• Aramis: Richard Chamberlain, Charlie Sheen, Jeremy Irons, Luke Evans.

• Porthos: Oliver Platt Gérard Depardieu, Ray Stevenson.

• Milady de Winter: Rebecca De Mornay, Milla Jovovich.

• Richelieu: Charlton Heston, Tim Curry, Christoph Waltz.

• Constance: Raquel Welch, Julie Delpy.

Totuși, niciuna dintre ecranizări nu a găsit echilibrul perfect între sursa literară, viziunea regizorală, spiritul epocii în care a fost turnat un film sau altul și potențialul actorilor implicați.

Drept urmare, te-ai aștepta ca francezii să fie maeștri în readucerea la viață a aventurilor de capă și spadă din vremea lui Ludovic al XIII-lea.

La asta mă gândeam în timpul genericului de început al noii versiuni, din 2023, pusă în scenă de francezul Martin Bourboulon — și, în mare parte, cele două ore acordate filmului au fost o investiție profitabilă.

Lipsit de glamour-ul specific hollywood-ian, Parisul de secol 17 este ceva mai ancorat în realitatea istorică, una în care cavalerii cuceritori, cu armuri strălucitoare și coafuri perfecte, călare pe armăsari magnifici, sunt rari — protagoniștii fiind mai rufoși, mai nespălați și nebărbieriți. D’Artagnan este, fără îndoială, cel mai terfelit dintre toți, fiind bătut în noroi, împușcat și îngropat de viu chiar din primele minute. Aventurile muschetarilor încep de data asta cu D’Artagnan înviind din morți, un spin inedit pentru clasica poveste.

La capitolul noutăți figurează și Milady de Winter, în interpretarea glacială a Evei Green — cu un feel steampunk, un decolteu în care pot încăpea toate mărunțișurile pământului, și fumând o pipă luuungă al cărei rost nu l-am înțeles.

Acțiunea este alertă, acoperind eficient două ore de vizionare, îmbinând lupte de spadă cu focuri de muschetă, intrigi politice, drame de alcov, urmăriri călare, spionaj, asasinate ori tentative dejucate și romance-ul dintre un D’Artagnan inocent și o Constance Bonacieux care știe mai multe decât lasă să pară. Mi-a plăcut foarte mult coloana sonoră și stilul modern în care potențează ceea ce se vede.

Personajele sunt credibile, cu un plus de autenticitate venind din faptul că doar Eva Green și Vincent Cassel amintesc de filmele de mainstream. Mențiuni speciale pentru Louis Garrel și Vicky Krieps, în rolurile regelui Ludovic și al reginei Anna.

Singurul lucru pe care nu l-am înțeles — și care a întinat bucuria unui suflet care vede personajele din cărțile copilărei aduse la viață pe marele ecran — este secvența din care aflăm că Porthos e… bisexual. WTF!?! Nimic în film nu explică necesitatea acestui detaliu, o “sensibilitate modernă” vârâtă pe gâtul spectatorului fără niciun rost.

Trăgând linie, Les Trois Mousquetaires: D'Artagnan e suficient de distractiv și de bine pus în scenă pentru a mă face curios să văd partea a doua, așteptată în decembrie 2023 — Les Trois Mousquetaires: Milady (un spoiler care anulează orice dubiu asupra unei anumite scene din primul film).