După aproape douăzeci de ani

...și sigur NU ca în cărțile lui Dumas

Acesta e un weekend cum numai o dată la douăzeci de ani trăiești. Pentru că în weekend-ul ăsta se organizează reuniunea de 20 de ani de la terminarea liceului. Cu alte cuvinte, momentul care îmi dă oficial dreptul să folosesc expresia Pe vremea mea…

Rememorând flash-uri din vremea liceului, pe principiul

— Doamne, ce copii tâmpiți mai eram!… Oare cum ne-au lăsat ăia să terminăm liceul?,

mi-am adus aminte de un moment în care purtam un tricou alb, pe fața căruia scria cu litere roșii, mari:

Unde vrei?

În bucătărie?

În baie?

Pe dușumea?

Lumea își dădea coate, râzând pe înfundate și prefăcându-se că nu fac asta, gândindu-se că era o mișcare îndrăzneață din partea tipului căruia tocmai⁸ i se dăduseră papucii la ultimul Bal al bobocilor — tocmai de către una de-a noua (găsiți în Atelier întreaga poveste).

Prea puțini se uitau și pe spatele tricoului, unde alte cuvinte lămureau innuendo-ul:

Mai curat și mai ușor cu așa un ajutor:

Mr. Proper

Așa mi-am adus aminte de niște reclame pe care le-am văzut aiurea pe net. Sunt mai vechi (categoria 10+ ani), nu știu de unde sunt luate, nici măcar nu sunt sigur dacă fac parte din campanii de advertising reale — ori sunt numai rodul imaginației unor împătimiți de publicitate. Dar sunt de efect și, uneori, asta e tot ce contează.

Așadar, fiindcă tot vorbeam de Mr. Proper:

Contează să ai un ajutor de încredere, când pe stradă se pot vărsa diverse lucruri:

Ceva și pentru bărbați — BIC-ul cel de toate zilele:

Iar pentru adevărații cunoscători:

Umorul negru, tipic englezesc, cere nițică perspicacitate — aici pentru servicii funerare:

Iar preferata mea, pentru experiențele în familie la zoo:

Cele mai spectaculoase parcuri zoologice pe care le-am vizitat până acum sunt Loro Parque în Tenerife și Zoo/Parc de la Ciutadella în Barcelona, nu neapărat în această ordine.