Cu gândul la sex
O postare chiar despre sex, nu un click-bait
Într-un newsletter de azi am primit articolul ăsta. Pe scurt, materialele pornografice generate cu ajutorul AI — deepfake-uri ale unor persoane reale și în necunoștință de cauză (deopotrivă celebrități și oameni obișnuiți) — devin o problemă din ce în ce mai mare.
Cu alte cuvinte, având la dispoziție un instrument cu un potențial cert pentru o mulțime de chestii utile, unii nu găsesc altceva mai bun de făcut decât să-i dezbrace pe alții.
Ca și cum s-ar duce Henri Coandă (presupunând că ar trăi în vremurile noastre) la guvernul României, cu gândul de a-și pune experiența în aeronautică în slujba statului — iar Ciolacu l-ar angaja să facă avioane de hârtie…
Dar n-ar trebui să ne mire. Cu cât existența omului se digitalizează, cu atât individului îi este tot mai greu să stabilească și să mențină conexiuni sociale. Într-o exprimare larg folosită, cu cât mai conectați în lumea virtuală, cu atât mai distanți în lumea reală.
Iar sexul este, prin definiție (cea biologică, firească, nu în deformata viziune wokistă) o interacțiune fizică între indivizi. Un act primar, pentru reproducerea speciei — dar și mult mai mult de-atât: intimitate, sensibilitate, emoție, plăcere. Erotism.
De aici înclinația dintotdeauna a omului de a trage cu ochiul. De multe ori ca un joc inofensiv; de destule ori, ca o hărțuială. De fiecare dată, însă, obiectul acestui gest era o ființă reală, în carne și oase, în proximitatea căreia te găseai, dar nu suficient de aproape. Acum, cu dezvoltarea accelerată a instrumentelor AI, obiectul atracției este o fantasmă, plăsmuirea unui algoritm, singurul lucru în comun cu realitatea fiind figura persoanei. O preocupare aproape maladivă, dat fiind interesul de acest fel pentru ceva care nu există.
Din fericire, cei care inundă netul cu deepfake-uri pornografice nu sunt bolnavi. Sunt doar răi, din nefericire — cu consecințe umilitoare pentru cei care-și văd astfel furată identitatea. Iar sexul este transformat în ceva meschin și degradant. De parcă oamenii ar fi cuprinși de un acces de masochism, transformând bucuria și plăcerea în chin și durere.
Separat de restul activităților și aspectelor care alcătuiesc existența, sexul e îngrozitor de monoton, are un orizont atât de limitat, încât până la urmă devine dezumanizant. O viață magnetizată de sex, numai și numai de el, îl coboară, transformându-l într-o activitate fizică primară, cu nimic mai nobilă sau mai plăcută decât aceea de a înfuleca sau de a defeca. Doar atunci când cultura îl civilizează și îl încarcă cu emoție sau pasiune, îl îmbracă în ceremonialuri și ritualuri, sexul îmbogățește extraordinar viața oamenilor și efectele lui binefăcătoare pătrund prin toate ușițele existenței.
Ca să aibă loc această sublimare, e obligatoriu să se păstreze anumite tabuuri și reguli care să zăgăzuiască și să țină-n frâu sexul, în așa fel încât amorul fizic să poată fi trăit — savurat — ca o transgresiune. Libertatea fără opreliști, renunțarea la orice teatralitate și la orice formalism în practicarea sexului nu le-au adus oamenilor mai multă plăcere sau mai multă fericire de pe urma lui. Mai degrabă l-au banalizat, transformând amorul fizic, unul dintre izvoarele cele mai bogate și mai enigmatice ale existenței, într-o simplă activitate distractivă.