Carte - Viața și Opera (Cristian Tudor Popescu, 2016)

Nu întotdeauna mi-a plăcut jurnalistul Cristian Tudor Popescu, un personaj fără doar și poate controversat, aflat undeva la limita dintre analistul obiectiv și comentatorul care-și dă cu părerea despre toate cu prea mult ifos.

Dar mereu l-am citit cu interes pe publicistul Cristian Tudor Popescu, chiar dacă tușele puternice ale stilului său tranșant sunt uneori prea groase și obositoare.

Volumul de față este, din nou, o colecție de articole — și trebuie să recunosc că, deși am perceput nota de (auto)ironie din titlu, n-am reușit să-l leg cu conținutul cărții… Unele texte sunt secvențe de film (una mi-a plăcut foarte mult și am redat-o aici), altele aduceri aminte și evocări cu înțeles simbolic, cugetări pe teme existențiale sau chiar recenzii literare.

Foarte pertinentă mi s-a părut radiografia schimbului de scrisori dintre Veronica Micle și Eminescu, CTP văzând în acesta din urmă un veritabil personaj caragialian, asemenea celor din Momente și schițe — și elaborând pe tema asumării conștiente a acestui rol de către Eminescu, o supapă de care geniul poetului avea pur și simplu nevoie.

Cel mai mult mi-au plăcut, însă, reflecțiile pe tema religiei și a paradoxurilor pe care este construită Biblia. CTP se declară de la bun început circumspect cu privire la Facerea lumii de către Dumnezeu (pornind de la premisa că un creator trebuie să sufere pentru opera lui), după care explică într-un mod tulburător înțelesul sărbătorii care se apropie: Învierea lui Iisus.

Din postura pesimistului rațional, CTP pune în lumină ipocrizia multora dintre cei care se declară credincioși (ipocrizie pe care eu, un indecis la limita dintre agnostic și ateu, o văd pornind tocmai de la vârfurile Bisericii):

Credincioși în Iisus, presupunând că tot ce scrie în Noul Testament este adevărat, de ce e nevoie de Învierea Lui ca să credeți în El?

Oare, dacă nu Îl iubiți pe Iisus decât cu condiția să fie nemuritor, nu vă comportați cu toții ca niște Toma Necredincioși?

Fără perspectiva Raiului nu puteți fi buni și cinstiți? Nu vă puteți iubi aproapele?

Aveți nevoie de zăhărelul Învierii ca să fiți creștini?

Dacă suferind tot ce-a suferit și spunând oamenilor tot ce-a spus, Iisus n-ar fi dispărut din cavou, rămânând să putrezească acolo ca un om, adevărul vieții și învățăturilor Lui era altul? E mai puternică Moartea decât Cuvântul?

Întotdeauna de-a lungul istoriei întrebările au deranjat, câteodată mai mult decât faptele, fiind semnul inteligenței și dorinței de cunoaștere. Oamenii care își pun întrebări sunt incomozi — the story of my life. Poate de asta îmi plac atât de mult interogațiile lui Cristian Tudor Popescu, când, cred eu, CTP-ul își atinge maximul de formă.