Carte - O viață imposibilă (Matt Haig, 2024)

O entitate extraterestră își găsește adăpost în Mediterana, în apropiere de coastele Ibizei. Are capacitatea de a oferi oamenilor puteri excepționale: telepatie, telekinezie, precogniție. Beneficiarul acestor daruri nu este vreun erou DC sau Marvel, ci Grace Winters, cândva profesoară de matematică, acum pensionară văduvă — care la 72 de ani se mută în Ibiza, pentru a intra în posesia unei moșteniri imobiliare. Noile abilități o ajută pe Grace să lupte pentru protejarea insulei și a patrimoniului ei natural, dar și să se împace cu trecutul marcat de pierderea soțului și a copilului.

Ca mai toate insulele, Ibiza are propriile legende ce-i dau o aură mistică —sursa de inspirație pentru Viața imposibilă a lui Haig. Povestea e mult mai fluidă decât în Biblioteca de la miezul nopții, cu un fir narativ ce nu oscilează atât de mult între diverse planuri temporale (chiar dacă la un moment dat face un salt înapoi până în 1855). Acțiunea este relatată la persoana întâi, sub forma unei scrisori a eroinei, în stilul fragmentat al multor scriitori vestici: capitole scurte, foarte scurte, ori chiar dintr-un singur rând.

Personajul negativ este o ilustrare a replicii devenite clișeu al filmelor cu supereroi: With great power comes great responsibility / O putere mare înseamnă și o responsabilitate mare. Astfel, Viața imposibilă se citește în ritm rapid de bandă desenată — dar una fără ilustrații, fiindcă autorul are suficient talent să dea cuvintelor sale forța unor imagini.

Viața imposibilă a lui Matt Haig este un excelent companion de drum (mi-a umplut timpii morți de așteptare prin aeroporturi, în cele două zile de navetă aeriană Iași-București), o lectură plăcută, dar nu zguduitoare.

Cinefilul din mine a asociat Biblioteca de la miezul nopții cu The Butterfly Effect (2004). O viață imposibilă e un fel de Mrs. Doubtfire (1993) pe steroizi.