Nimeni nu mai are nevoie de Nora Seed… Motanul ei, Voltaire, moare pe stradă, lângă casă. Este concediată de la magazinul de instrumente muzicale unde lucra de 12 ani. Meditaţiile la pian cu Leo îi sunt anulate. Nici măcar bătrânul Banerjee nu mai apelează la ea pentru medicamente, fiindcă băiatul de la farmacie s-a mutat în apropiere şi i le va aduce el… E o fiinţă de prisos în economia universului. Îşi imaginează că o plantă care-şi petrece toate zilele într-un ghiveci trăieşte probabil o viaţă mult mai interesantă decât a ei. Aşa că, la 35 de ani, într-o zi de marţi, 28 aprilie, Nora Seed se hotărăşte să moară.
Dar nici asta nu-i reuşeşte. După ce îşi scrie mesajul de adio, Nora se trezeşte într-o bibliotecă. Un loc aflat între viaţă şi moarte, cu rafturi care se întind la nesfârşit şi cărţi fără număr. Fiecare carte îi oferă posibilitatea să încerce o altă viaţă pe care ar fi putut să o trăiască. Să vadă cum ar fi decurs lucrurile dacă ar fi făcut alte alegeri. Ar proceda oare diferit dacă ar avea ocazia să-şi alunge regretele?
Acţiunea poveştii lui Matt Haig aminteşte de The Butterfly Effect (2004, poate singurul film în care mi-a plăcut vreodată cu adevărat de Ashton Kutcher) şi serialul Quantum Leap (1989-1993). Eroina caută viaţa perfectă printre nenumăratele opţiuni, dar de fiecare dată când se concentrează pe o variabilă, atâtea altele se dau peste cap. Uşor-uşor, fiecare existenţă paralelă, fiecare nou rol o ajută pe Nora Seed să înţeleagă că viaţa perfectă nu există…
Ieri eram convinsă că nu am niciun viitor şi că e imposibil să-mi accept viaţa aşa cum e. Şi, cu toate acestea, astăzi, aceeaşi viaţă dezordonată este plină de speranţă. De potenţial.
Presupun că imposibilul apare atunci când trăieşti.
Oare viaţa mea se va elibera în mod miraculos de durere, de disperare, de mâhnire, de suferinţă, de greutăţi, de singurătate, de depresie? Nicidecum.
Dar mai vreau să trăiesc?
Da. Da.
De o mie de ori, da.
…dar viaţa trebuie trăită, chiar dacă nu poate fi înţeleasă de fiecare dată.
Miezul nopţii, trecerea dintr-o zi în altă, momentul 00:00:00, este o clipă magică. Precum o grădină la miezul nopţii, este foarte uşor să-ţi placă şi o stranie bibliotecă în miez de noapte.
Da' zi sincer. Ți-a plăcut plăcut? Mie mi s-a părut foarte faină ideea, dar nu m-a convins cartea...
recomand si "The Humans"...romanele lui Matt Haig oricum te ung pe suflet cu felul lui de a scrie si de a povesti despre esenta umana