Carte - Grădina de la miezul nopții (Philippa Pearce, 1958)

Lectura de seară

Încă o grădină secretă…

• Prima a fost cea descrisă de Frances Hodgson Burnett în 1911, despre care le-am citit puștilor mei fix acum un an, pe când Colțul cronicarului nu exista.

…una care se dezvăluie doar la miezul nopții — și numai dacă există o pendulă fermecată care să bată de treisprezece ori. E obligatoriu ca pendula să fie magică, pentru că, altfel, nicio pendulă obișnuită nu bate mai mult de douăsprezece ori.

Prin urmare, și grădina e mai ciudată: are propriul ei Timp, care curge mult mai repede decât Timpul pe care îl știm cu toții — și nu doar înainte, ci și înapoi.

Cine poate intra într-o asemenea grădină?… Doi oameni, aflați în momente diametral opuse ale vieții lor, care nu știu unul de existența celuilalt, deși locuiesc pentru câteva săptămâni în aceeași casă… Cum și de ce?… Ei bine, asta scrie-n carte.

Una de care cei mici au fost încântați, parcă mai mult decât mă așteptam.