Video-jurnal de călătorie: Capcana focului
Cel mai lung poem din Antichitate (24.000 de versuri), Ramayana este o altă carte importantă a hinduismului. Ea relatează călătoriile divinului prinț Rama, a cărei soție Sita este răpită de regele-demon Rahwana. Începând din 1930, povestea a fost adaptată și inclusă în dansul tradițional balinez Kecak.
Kecak își are originea într-un vechi dans ritualic de inducere în stare de transă a unei persoane care să intre în legătură cu zeii ori cu strămoșii. Comunicarea dintre cele două lumi se face prin intermediul unui cor de 70 de bărbați, care asigură fundalul sonor al dansului.
Secvența de mai sus este singura cu oarecare melodicitate din incantația bărbaților, altfel interpretarea acestora reducându-se la un interminabil ciaca-ciaca-ciaca-ciaca!
Pe mine m-a distrat maxim să-l identific în mijlocul amfiteatrului pe tipul însărcinat să repete, pe toată durata incantației (o oră), un singur sunet: doing-doing-doing-doing…
Spectacolul se joacă de două ori în fiecare seară, aproape mereu cu amfiteatrul plin și casa închisă (Kadek ne spune că bărbații din cor și ceilalți performeri sunt printre artiștii cel mai bine plătiți de pe insulă) — și este promovat peste tot ca fiind un must al oricărei vizite în Bali.
Dar eu, vorba unui puști român din public lângă care s-a nimerit să mă așez, am citit și foaia de prezentare cu rezumatul poveștii… și tot m-am plictisit. Reprezentația nu trezește nicio emoție cuiva străin de credințele balineze și nu stârnește în niciun fel curiozitatea pentru hinduism (a treia cea mai răspândită religie a lumii). Noroc cu comicăriile din public ale lui Hanuman, zeul-maimuță, care, alungat de pe scenă de Rahwana, făcea selfie-uri cu spectatorii — ori șuta 9ghemotoace în flăcări afară din arenă.
Asta, cuplată cu drumul obositor până la Templul Uluwatu, unde se ține spectacolul, și cu amenințarea maimuțelor agresive și furăcioase din grădinile templului, fac din dansul focului mai degrabă o capcană a focului. Un tourist trap atât de lipsit de sentiment, încât discuțiile cu Kadek despre religia hindusă, așteptând să se rezolve vreun ambuteiaj, au fost de nenumărate ori mai antrenante și mai instructive.
În încheiere, ca o scurtă notă de subsol, Bali este un loc curios, în care distanțele se măsoară mai degrabă în unități de… timp. Un subiect pe care am să-l dezvolt într-o însemnare viitoare.