Trăgând linia după cele două săptămâni petrecute în Catalonia în plin sezon turistic, am ajuns la o cheltuială medie de 113 euro pe zi pentru o persoană. Adică 560 de lei — ceea ce nu e deloc rău, mă gândesc eu.
Am căutat pe Google cât cheltuie românii pe litoralul românesc (pentru că eu n-am mai fost prin zona aceea din 2015 — exceptând escapadele din Deltă, care e altceva) și am găsit următoarele:
…din care am dedus un răspuns de genul doar ca să doarmă undeva, să stea la plajă, să mănânce și să bea, românul are nevoie de măcar două-trei sute de lei pe zi — pentru o perioadă mult mai scurtă: maxim o săptămână.
Asadar, un concediu mai degrabă static, centrat în jurul ideii de a fi pe plajă sau în apropierea ei.
Ori bugetul care mi-a ieșit mie acoperă tot ce este necesar — transport (avion, tren, metrou), cazare (apartamente în regim hotelier, amplasate cât mai avantajos în raport cu obiectivele de interes), mâncare (variată, de la steak de vită la fructe de mare, și de la salate la paella, în ton cu specificul zonei, deci stropită din belșug cu sangria și asezonată cu nelipsita înghețată), bilete de intrare la obiective, suveniruri și alte mici mofturi) — pentru o vacanță trei-în-unu:
City break la Barcelona, cu unele puncte de interes foarte atractive, mai ales pentru copii (zoo, acvariu, muzeul științei, muzeul baloanelor, instalațiile pe cablu de pe Montjuic).
Bălăceală la mare, în Salou.
Trei zile în trei parcuri de distracții (PortAventura + Ferrari Land + Caribe Water Park).
Nu e o laudă, fiindcă nu e o cheltuială pe care am făcut-o fluierând. Iar dacă am făcut-o, a necesitat luni bune de pregătire, pentru o optimizare a costurilor cât mai reușită. Totodată e o comparație obiectivă — zic eu — și o constatare cu regret a faptului că turismul litoral în România e de foarte multe ori o batjocură, cu un raport calitate/preț execrabil. Poate dac-am înțelege mai bine treaba asta, românii n-ar mai face nopți albe prin aeroporturi, în căutare de experiențe frumoase prin străini.