Un nimic istoric

Astăzi, 10.10.2023, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a vizitat România, iar presa autohtonă — cea tot mai secată de jurnaliști și tot mai năpădită de căutătorii de senzațional — s-a grăbit să numească momentul drept unul istoric.

Tipic unei nații ce ratează oportunități pe bandă, agitându-se însă de mama focului de grija altora.

După aproape 600 de zile de când războiul a trimis mii de ucraineni în bejenie, pe care România i-a primit cu brațele deschise, punându-i uneori mai presus de proprii ei cetățeni, după alte vizite de-a curmezișul Europei și dincolo de Atlantic, după prea multe rânduri în care a omis România de pe lista cu mulțumiri, Zelenski a ajuns și la noi. Într-un târziu.

De ce ar fi ăsta un moment istoric?

Clar, România nu este America. Dar România este aici, la graniță, poartă-n poartă cu Ucraina. Până să trimită Biden și NATO dolari și provizii, românii au trimis ajutoare la graniță, cum au știut mai bine oamenii simpli și inimoși — că oficialitățile au venit doar ca să prindă și ele câteva secunde în reportajele televiziunilor străine.

Momente cu adevărat istorice sunt altele: căderea ceaușismului în decembrie 1989 (să ne înțelegem, comunismul NU a căzut atunci, doar a trecut printr-un washing, cum se spune azi — și-a schimbat părul dar nu și năravul, cum spune vorba bătrânească neaoșă de cine mai știe când); vizita președintelui Bill Clinton în 1997, când pentru unii visul venirii americanilor s-a împlinit; vizita Papei Ioan Paul al II-lea în 1999, primul Pontif ajuns până atunci în România; aderarea la Uniunea Europeană în 2007.

Amprenta unora încă se simte, după mai bine de 30 de ani. Despre altele încă se discută 20 de ani mai târziu… Despre Zelenski sigur se va mai ști și peste 20 de ani; în grandomania lui, Putin l-a băgat direct în cărțile de istorie drept actorul care a ținut pieptul sălbaticilor, ca să parafrazez titlul unui film cu Toma Caragiu… Dar cine-și va mai aminti de vizita lui în România, într-o zi rece de octombrie?

La scara istoriei, e un moment asemănător cu nimicul.

Poate adevăratul moment istoric (dacă e să căutăm neapărat unul) îl reprezintă escaladarea extrem de sângeroasă a conflictului israelo-palestinian. Acolo, Israelul a declarat fățiș război — unul care amenință să treacă agresiunea rusă asupra Ucrainei într-un plan secundar, cel puțin sub aspect mediatic.