Un aeroport rupt în fund

Iașul este al treilea cel mai mare oraș din România ca număr de locuitori, după București și Cluj-Napoca, potrivit recensământului din 2021. Iar din 2024, Iașul are al doilea cel mai mare aeroport din țară, inaugurat odată cu mult-trâmbițatul air-Schengen. Un aeroport de pe care nu zboară mai nimeni.

Vechiul terminal avea numai două porți de îmbarcare. Dacă se nimereau două avioane în același timp pe aeroport, pasagerii lor nu încăpeau toți în spațiul de așteptare. Acum am sărit în cealaltă extremă: sunt două-zeci de porți (jumătate cu tuneluri de îmbarcare direct în avion, restul fără), dar noul terminal e cavernos și pustiu. Nu tu zboruri, nu tu magazine cu de-ale gurii — doar o singură cafenea, unde vânzătorul își flutură POS-ul ca să prindă semnal — și nu tu duty-free.

Nu sunt omul care să moară de grija duty-free-ului. Dacă am o sticlă de apă, o carte bună, o toaletă funcțională (poste chiar curată) și un avion care decolează la timp — acela e cel mai bun aeroport din lume pentru mine. Deci nu cred că noi, la Iași, suntem amărâți ca n-avem duty-free. Nicidecum.

Cât de amărâți suntem se vede din modul cum le spunem altora despre lipsa noastră:

Un anunț bilingv O foaie scrisă de mână lipită pe-un geam într-o construcție inaugurată cu atâta pompă e ca și cum pe scena Filarmonicii din Viena ar urca un dirijor cu pantalonii rupți în fund.