Trei știri de la televizor

La poșta redacției am primit o sesizare cum că scriu fain în felul meu — dar că felul ăsta al meu nu e chiar pentru toată lumea, e un scris de nișă, nu pentru publicul larg. Dacă vreau mai mulți cititori, trebuie să fiu mai comercial.

Mă rog, mesajul în sine a fost mult mai succint:

Bă, Cronicare, scrie dracu’ ceva mai de viață! Ca să nu mori singur! Și mai zi niște filme bune!

După oleak de analiză pe text cu respectivul a reieșit că ăsta e modul lui de a-și verbaliza îngrijorarea/regretul că lumea nu se bulucește să citească un blog care, altfel, lui îi place.

Am trecut repede prin partea în care i-am spus că scopul blogului nu este de a avea cât mai mulți cititori (fiind mai degrabă un atelier cu public și un jurnal deschis) — și mi-a dat o provocare: să deschid televizorul și să fac o postare despre primele trei știri pe care le văd. Am argumentat că televizorul meu servește mai mult pe post de cinema și, oricum, despre peisajul cotidian scriu deja alții, mult mai bine și punând lucrurile în lumina care trebuie — dar degeaba. Nu mi-a rămas decât să accept.

Am deschis televizorul.

Prima știre: au devenit virale pe niște tiktokăreli cu niște unii care găsesc bani în iepurașii de ciocolată. Ca urmare, supermarket-urile se confruntă cu un val de decapitări în masă ale iepurașilor de ciocolată de pe rafturi. Iepurașii sunt executați on the spot, fără să fie cumpărați înainte și, bineînțeles, marfa odată distrusă, n-o mai cumpără nimeni după. E aproape de la sine înțeles că nimeni n-a găsit în realitate hârtiile de 100 și 500 de euro (vorba aia, ce mai înseamnă azi 100 de lei?) care li se tot vântură în fața ochilor în filmulețele de pe net.

Ce-aș putea comenta eu la povestea asta? Eventual să observ că lumea pare pregătită pentru un nou Caritas.

A doua știre: Elsewhere pe net, altă celebritate: un șobolan se plimbă nestingherit printre oameni, undeva prin zona Obor din București. Chemată să comenteze acest subiect în studioul Antena 3 (unde altundeva?) — Viorica Dăncilă. Iar lângă ea, un catindat pesedeo-peneleo-uselist la primăria sectorului 1, care l-a declarat pe Șobo userist.

Oare asta e o poveste care mai merită vreun comentariu?… Singura reacție valabilă la așa ceva este să schimbi postul, să dai televizorul pe mut și apoi să-l închizi… Dar nu puteam: mai aveam o știre. Și m-a găsit mai repede decât credeam.

A treia știre: Averea lui Mark Zuckerberg (186,9 miliarde de dolari) a depășit-o pe cea a lui Elon Musk (180,6 miliarde de dolari) pentru prima dată din 2020 încoace. Asta pentru că averea “tipului care-a dat cu tesla-n gard” s-a diminuat anul ăsta cu 48,4 miliarde.

Oare cum e să pierzi atâția bani?… Nu, reformulez:

Când e vorba de atâția bani, oare viața mai înseamnă vreo emoție?

Îmi vine în minte vorba pe care tradiția i-o atribuie lui Stalin (într-un răspuns cătrr Churchill): “moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane de oameni este doar o statistică”.

---

Într-un final, televizorul meu funcționează mai bine ca ecran de cinema. Și, spre norocul meu, înainte de film nu mai rulează niciun buletin de știri, cum se întâmpla mai demult.