Tic Toc

Sau ce se mai întâmplă pe la poşta redacţiei

Nu mă droghez, nu fumez, nu beau alcool şi – mult mai grav – nici cafea. Prin urmare, nu prezint încredere. Şi totuşi, sunt oameni care-mi scriu la poşta redacţiei.

Primii au fost cei de la ANPC. Dacă mai ţineţi minte, acum aproape o lună am reclamat o promoţie Carrefour care inducea în derută consumatorul (mai jos, stânga). Azi am primit răspunsul (mai jos, dreapta):

Pentru cei care vedeţi asta pe telefonul mobil şi-n imagine sunt doar rânduri-rânduri de furnici negre, n-aţi pierdut nimic. Pe scurt, ANPC consideră că

Dacă am observat ceva în neregulă/suspect la un produs/serviciu, nu este de fapt nicio problemă atât timp cât nu folosesc propriu-zis produsul/serviciul respectiv.

Iar după ce mi-a desfiinţat din start petiţia fiindcă nu sunt consumator (doar un pierde-vreme de pe-un gard, care n-are altceva mai bun decât să trimită jalbe oamenilor serioşi), ANPC-ul consideră că

E OK să asaltezi publicul cu reclame cu un mesaj, iar când un fraier chiar vine să cumpere, să-i spui senin că mesajul e altul – asta dacă s-a prins de şpil… dacă a avut nervi şi timp să se intereseze… dacă… şi dacă…

Deci m-am lămurit cu ANPC. Însă vreau să cred că un declic s-a produs, totuşi, chiar la Carrefour. Abia ce-au mai avut o promoţie la jucării, mult mai bine explicată pe afişul cu pricina (dar tot cu nişte litere cât furnicile). Când am cumpărat în weekend un produs despre care ştiam că nu pot avea pretenţii la niciun fel de reducere, o tanti de la magazin m-a depistat la casa de marcat şi mi-a explicat de vreo trei ori şi promoţia (care nu mă interesa) şi faptul că produsul meu nu se încadrează (deşi îi spusesem din prima că ştiu).

Tot azi – abia azi?! – am primit la poşta redacţiei inevitabila întrebare: de ce nu votez cu Georgescu? În maniera non-agresivă pentru care am fost felicitat de curând, am răspuns şi am explicat cum nu pot vota nimicul – unul care-mi insultă inteligenţa la un nivel visceral. Cam la acelaşi nivel cu a ieşi în cucu’ gol printr-un târg de Crăciun, eventual urlând că sunt un Übermensch de-ai lui Hitler, şi apoi să am pretenţii să mă angajeze cineva pe o treabă serioasă (că tot sunt în căutări).

În plus, dacă mă filmează careva şi mă postează pe net?... Nu mi-e jenă cu cucul meu, nici nu mă mândresc că zeii m-au înzestrat cu vreun baros fermecat, ştiu ş-oleak di bataie – deci şanse să devin celebru am. Adică să mă viralizez şi să facă şi alţii ca mine. Doar istoria recentă ne învaţă că tot ce apare pe net trebuie imitat fără ezitare: un îndemn la vot, un salt în gol. Dacă mâine scrie pe vreun site obscur că blonzii înalţi şi cu ochi albaştri sunt terorişti ruşi, românii sunt în stare să se-ncaiere în stradă.

Dac-ar scrie terorişti ruşi sau agenţi fascişti aş mai avea o şansă, că doar noi avem drag de fascişti, nazişti, extremişti şi alţi -işti, victimele istoriei mistificate, al cărei adevăr numai prinţul reptilienilor îl poate pătrunde.

---

Asta s-a întâmplat azi la poşta redacţiei. Adică mai nimic (altul decât ăla ce naşte dileme electorale). Şi nici vremea de-afară nu îmbie la mare lucru. Dac-ar fi fost cald şi frumos, aş fi ascultat cum creşte iarba. Aşa, pot doar să mă uit la un cer mohorât şi să ascult cum mor neuronii oamenilor… Tic Toc. Tic Toc.

Tik Tok.