Teatru - Și cu pisica ce-ați făcut?
Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta!… Cam așa și cu piesa pusă în scenă de Lia Bugnar, jucată vinerea asta la Iași, care și-a lăsat publicul neterminat.
Tanti Mimi (Rodica Mandache) își trăiește bătrânețea în uitarea unei vechi case boierești, bătută la cap de Tonel (Marius Manole), nepotul ratat, îndatorat la cămătari și disperat ca ruda lui avută să vândă proprietatea — și vizitată de fantoma vechii proprietărese, care a murit de tânără (Maria Buză). În acest decor decrepit apare domnișoara Azaleea (Medeea Marinescu), potențială cumpărătoare, împinsă de la spate de un agent imobiliar în căutarea unui comision gras (Anghel Damian).
Regizoarea Lia Bugnar urcă și ea pe scenă și pare că asistăm la procesul de creație al unei piese în care personajele amenință să-și scrie singure destinul, mai presus de omnipotența dramaturgului. O premisă provocatoare, o piesă-experiment larg-deschisă improvizației actoricești, cu suficient zvâc și umor ca să capteze atenția. De ce nu?… Actori de calibru, replici spumoase și meta-replici intercalate cu auto-ironii pentru maximum de efect și implicarea directă a publicului. Atunci, de ce — totuși — nu?
Pentru că piesa petrece o oră și jumătate construind o intrigă căreia nu-i conferă nicio rezoluție. Printr-o serie de răsturnări de situație, Azaleea nu mai trebuie să cumpere casa, dar cortina cade înainte ca personajul să ia o decizie. De asemenea, în ultima clipă survine oferta mult mai bănoasă a unui cumpărător necunoscut, care-l pune pe jar pe Tonel, lângă o tanti Mimi aparent impasibilă — dar nici rezultatul acesteia nu este dezvăluit publicului.
Nimic din toate acestea nu are legătură cu titlul piesei. În chiar prima scenă, Mimi o caută prin casă pe pisica “titulară” — doar ca mai târziu să pună la îndoială ideea acestui intro. E un moment de revoltă a personajelor, Tonel și Raul fiind cei mai vocali privind rostul lor în piesă, ultimul interpelând-o brutal pe regizoare: Și cu pisica ce-ai făcut, dramaturgul lui pește?!… Nici el, și nici publicul nu primesc un răspuns clar.
La prima impresie, piesa este o cuceritoare plină de haz. La o privire mai atentă, în spatele râsetelor nu e prea multă substanță. Exact ca o gogoașă acoperită cu glazura cea mai apetisantă, dar este aproape lipsită de valoare nutritivă.