O madamă scăpătată (Maia Morgenstern) trăiește din amintirile unei tinereți extravagante, plină de curtezani și relații trecătoare, mai mult sau mai puțin reale, plictisindu-și servitoarea (Alexandra Paftală) cu povestirile ei. Un tânăr cam ponosit (Marius Manole) bate la ușa ei într-o seară ploioasă. Femeia îl poftește înăuntru și bărbatul aduce în bagajul său mult mai multe decât nimicurile unui comis voiajor.
E o piesă care i se potrivește mănușă Maiei Morgenstern, care strigă, plânge, urlă, comandă, se pisicește, se victimizează — într-un cuvânt își eclipsează partenerii de scenă. Din punctul ăsta de vedere, e admirabil cum o femeie umple scena de una singură.
Dar efectul e derizoriu, piesa neavând intrigă. Fără conflict, fără tensiune, piesa este complet lipsită de ritm. Când personajul lui Manole a făcut marea sa dezvăluire, eram prea plictisit ca să-mi mai pese, indiferență de care n-am scăpat până la sfârșit.
După aplauzele de final am ieșit din sală pe deplin convins că numai doi actori foarte buni nu sunt suficienți ca o piesă de teatru să atragă publicul în povestea ei.
Tocmai începuse bine, imi scriam finalul in cap când, jap, piesa-i gata:)! Mulțumiri!