Teatru - Dragostea durează opt ani

Oacheșa corporatistă Adina (Irina Antonie) şi Radu (Leonid Doni), angajat la brutărie, merg cu cortul pe litoral – într-un aprilie nu foarte reuşit — ca să aniverseze opt ani de căsătorie.

Vacanța nu decurge tocmai strălucit. Radu o lasă pe Adina să se chinuie să monteze cortul singură, dar asta nu-l împiedică să fie înţepat de o aşchie şi muşcat de un furtun — în timp ce telefonul ei tot primeşte semnale de la un coleg de corporație, ungur. Situaţia declanşează o criză de gelozie a bărbatului, agravată de apariţia pe plajă a unui pictor (Paul Ipate) care face nudism în timp ce lucrează. Colac peste pupăză, Radu ratează promovarea ce ar fi trebuit să fie al doilea motiv de sărbătoare al ieşirii în doi.

Cum titlul spectacolului susţine că Dragostea durează opt ani, devine oarecum previzibil încotro duce tot acest amalgam de evenimente. Mai ales că nici Adina nu este străină de nudism (în team building).

O comedie cu trei actori, la care se râde, e adevărat — însă umorul este unul facil, deloc ambiţios, cu substrat în principal sexual. Piesa nu este recomandată copiilor sub 12 ani, iar un segment important al poveștii îl reprezintă meciul direct dintre Adina şi Radu, în care soții punctează în funcție de cât de mult s-au înșelat unul pe celălalt.

Dragostea durează opt ani face parte din repertoriul teatrului Metronom — un proiect independent itinerant și încă tânăr, care înseamnă, practic, Octavian Strunilă. El scrie toate piesele, le regizează pe unele și joacă în altele, fiind și managerul artistic al acestui teatru care-și propune să atragă în primul rând actori tineri. Judecând după ce-am văzut, vorbim încă despre piese care îndeamnă mai degrabă la reacție (râsete), decât la reflecție. Predomină dialogul acid, la limita jignirii, în dauna monologului dramatic.

Se vrea divertisment, nu efuziune emoţională – ceea ce nu este rău. Faptul că spectatorii s-au distrat este excelent. Dar cel mai bine este că există asemenea proiecte artistice; dacă vor avea susţinerea publicului (sau, ar trebui poate să spun dacă publicul va mai avea puterea să-i susţină?), vor ajunge neîndoios la maturitate culturală.