Teatru - All inclusive

Adele, 20 de ani, studentă la actorie în anul doi, își anunță părinții că este gravidă. E ultima veste de care are nevoie cuplul aflat pe marginea prăpastiei unui divorț. Iar ceea ce nu știu, dar vor afla pe parcursul piesei — spre deliciul spectatorilor —, este că tatăl copilului este un profesor de-o vârstă cu ei, cu o soră care nici ea nu este cu totul străină de întreaga situație.

Scrisă de Alexandru Popa și pusă în scenă de Vlad Zamfirescu (din nou regizor și actor, potrivindu-i-se foarte bine rolul profesorului care-și lasă studenta însărcinată), All inclusive e o comedie echilibrată, deloc vulgară, cu replici deștepte și actori care știu să le livreze — mențiune specială pentru Mirela Oprișor, care a oferit interpretarea serii, cred eu, ca amantă, soră și femeie cu dureri ascunse adânc sub o jovialitate plină de ironii la adresa tuturor celorlalte personaje.

Totodată, All inclusive este o reflecție asupra societății, plină de prejudecăți legate de diferențele de vârstă în cuplu, de frici ale părinților ca odraslele să nu le repete greșelile — și de căsnicii eșuate. Aici piesa împrumută vocea Medeei Marinescu, femeia care-și joacă ultima carte, divorțul, în speranța că soțul (Marius Manole) o va redescoperi va femeie. Medeea Marinescu are o finețe și o gingășie care contrastează pentru maxim efect artistic cu stilul mai băiețos al Mirelei Oprișor, cele două interpretări punându-se în lumină una pe alta.

Adulților le dă replica Adele (Diana Roman), tânăra care ne apare drept neștiutoare, fragilă și fără direcție — ca apoi să devină vocea conștiinței, punându-i la punct pe toți ceilalți (ce se voiau personajele mature ale poveștii), în special pe proful ei de actorie, care i-a dat o notă prea mică, 9 (un detaliu necesar pentru twist-ul cu care se închide piesa).

Într-adevăr, pentru ce am văzut în seara asta, 9 e prea puțin. All inclusive e o piesă cu un joc actoricesc de zece, la care râzi copios și apoi cazi pe gânduri.