“Inspirat” de vijelia de-afară (cod portocaliu de vânt puternic), care în vârf de bloc s-a simţit într-un fel aparte, azi-noapte am visat tot felul de drăcovenii, astfel încât m-am trezit mai obosit decât în urmă cu vreo şapte ore. Mi-am adus aminte de episodul de mai jos din jurnalul american şi am ştiut că i-a venit rândul la publicare, chiar dacă nu asta era ordinea stabilită.
Zi liberă. Mă trezesc mult după ce Paul a plecat la muncă.
Pentru că apare destul de des în însemnările mele, poate sunt de interes câteva detalii despre Paul. Suntem colegi de grupă şi de proiecte la marketing, iar în timpul liber colegi de cămin. Pentru el e a doua facultate (după psihologie) şi înclinaţia lui pentru ciudăţeniile minţii umane, creativitatea mea şi stilul analitic ce ne caracterizează pe amândoi ne-au sudat rapid într-o echipă. Căminist veteran, mi-e ca un frate mai mare, astfel că prietenia dintre noi a trecut dincolo de cerinţele facultăţii. Să pornim împreună în aventura americană a fost ceva firesc.
Eu şi Paul, proaspăt ieşiţi de sub maşina de tuns. Nimic ieşit din comun pentru mine, însă pentru el a fost o schimbare radicală să renunţe la părul lung şi coada de rocker.
Ceea ce, însă, nu apare în jurnal, este că, după două luni în Plattsburgh, Paul a decis să plece la o rubedenie din New Jersey. S-a urcat într-o cursă Grey Hound de noapte şi dus a fost, fără să spună unde se duce, fără să mai dea niciun semn după aceea. Ne-am reîntâlnit tocmai în Iaşi, după vreo lună de la începerea anului universitar (patru).
Ora 10 AM şi e întuneric. Se aude clopotul bătrân de la Hawkins Hall, vechea clădire a universităţii. Rar, lugubru, măsurând fiecare clipă de stranietate. Pe fereastra deschisă intră un vânt neliniştitor; mă aştept să apară corbul lui Edgar Poe şi să-mi spună trista lui poveste. O clipă de linişte, apoi începe furtuna.
Mă imaginez acasă, pe balcon, privind măgura acoperită de ape; mâine se vor anunţa inundaţii, alunecări de teren, distrugeri şi victime… Aici stau pe verandă, legănându-mă pe scaun ca un moşier din sud, privind şi mai ales ascultând spectacolul naturii. Tunete zguduitoare se înlănţuie într-o canonadă fără sfârşit, iar fulgerele aprind orizontul. Efecte de film american, atmosferă de Stephen King.
The Storm of the Century s-a dezlănţuit asupra localităţii retrase pe malul Lacului Champlain. Nu o insulă, ca în film (1999), dar la marginea unei vaste întinderi de apă, la al cărei capăt îndepărtat se ştie că există iar civilizaţie – Burlington, oraşul cu cea mai mare populaţie din statul Vermont. Retras, Plattsburgh este un community watch neighbourhood, unde totul are ochi să vadă ce se întâmplă, în care fiecare cunoaşte pe fiecare, orice zi este replica identică a oricărei alte zile dinaintea ei, în care care nou-veniţii tulbură rutina locului ca o piatră apa unui lac liniştit. Stephen King.
Asaltul naturii e total. Lumea pierdută sub o perdea de apă. Raging planet. Undeva, în faţa casei, disting stopurile unei maşini. Până acolo e o veşnicie. Clişeele din cinematografia americană n-au fost create, ci preluate din real life. Nu filmul le-a determinat, ci ele au făcut filmul să apară.
Casa sinistră, sub cer întunecat sfâşiat de tunete şi fulgere, dezolantă şi abandonată (dacă, totuşi, locuieşte cineva acolo, nu vrei să ştii cine), mereu cu un oblon care se zbate de un perete, cu o singură lumină aprinsă noaptea, la etaj – casa asta nu e doar a familiei Bates (Psycho, Alfred Hitchcock, 1960), ci există aici, în drum spre downtown Plattsburgh.
Celebra scenă a omorului în duş (acelaşi Psycho) poate la fel de bine să fi fost filmată în casa în care stăm, căci baia arată identic.
Ciorile croncănind ameninţător (The Birds, din nou Hitchcock, 1963) sunt în Plattsburgh, pe case bătrâneşti, înţepenite în natură moartă (Apt Pupil, Bryan Singer, 1998). Scările abrupte din lemn vechi, care nu te îndeamnă să le urci fiindcă nu ştii ce vei găsi în spatele uşilor de la etaj (The Shining, Stanley Kubrick, 1980), sunt aici în Plattsburgh, alături de oameni atât de zâmbitori, amabili şi săritori, încât nu-ţi imaginezi ce pot ascunde (Arsenic and Old Lace, Frank Capra, 1944) – rasism şi naţionalism.
Oraşul îşi are propriile legende şi angoase legate de fantome, spirite şi cei care le văd (The Sixth Sense, M. Night Shyamalan, 1999), interiorizându-se, trăind numai în propriul backyard, în spatele unor bariere autoimpuse (The Village, Shyamalan, 2004).
Peste toate, ploaia (Se7en, David Fincher, 1995), desemnându-ne fiecăruia spaţiul vital, din care nu se poate ieşi decât proiectându-ţi imaginaţia (The Jacket, John Maybury, 2005) undeva, cândva, departe, departe… (Somewhere in Time, Jeannot Szwarc, 1980)
Îţi mulţumesc că ai trecut prin Colţul cronicarului! Dacă ţi-a plăcut, mai vino, abonează-te ca să vin eu la tine – şi spune-le şi altora!
faine comparatii, faine!