Retrojurnal de călătorie de-acum 20 de ani: Episodul 10. Studii canadiene

Pat e născut şi crescut în Plattsburgh. Studiile şi le face însă la Montreal – printre studenţii de-acolo e common practice să urmeze facultatea în alt oraş, chiar dacă provii dintr-un mare centru urban. A ales să plece – nu prea departe, fiindcă Montrealul e la 64 de mile de casa lui – deoarece, în pofida destul de numeroşilor studenţi ai SUNY Plattsburgh, zonei îi lipseşte mediul dinamic dorit de tineri (pe la jumătatea lui august, când începe noul an universitar, o să văd şi eu ce înseamnă studenţia în orăşelul de provincie). Fiindcă trăieşte opt luni pe an în altă parte, are trăsături schimbate faţă de localnici, însă, noi, Interexchange-rii, îl percepem drept adolescentul american tipic; clienţii îl iau drept mexican sau argentinian.

Are 20 de ani (i se îneacă toate corăbiile când îşi aminteşte că e underaged), un pic sub media de vârstă de la facultate. E singur, trăieşte în afara campusului, cu un coleg într-un apartament închiriat; e situaţia cea mai des întâlnită printre studenţii canadieni. Domeniul lui sunt afacerile – aproape un FEAA-ist de-al nostru, trecut şi el printre finanţe şi studiind strategii de afaceri (cumva similare marketingului strategic). Reuşitele lui sunt în ton cu ale celorlalţi: note de 8 şi 9. Săptămânal petrece 15 ore în sălile şi laboratoarele universităţii, cam tot atâtea învaţă singur, în paralel cu un part-time job; jumătate dintre studenţi au un asemenea serviciu, de cele mai multe ori în afara campusului.

Din câte ştie, trebuie să fie peste 800.000 de studenţi în Canada, dintre care mai mult de jumătate fete. Deja vu cu palierele FEEA (Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor), cu o serie de anul unu-doi ieşind din vreun amfiteatru, câţiva băieţi la început şi apoi fete cât cuprinde… Într-un top al universităţilor, cel mai bine cotată este University of Toronto (având şi cei mai mulţi cursanţi, 70.000), urmând apoi Universite de Montreal şi York University.

Îi spun că si eu studiez într-un centru universitar de mare tradiţie, recunoscut pentru contribuţiile ştiinţifice aduse pe plan intern şi internaţional – care, din păcate, pare a sacrifica performanţa academică pentru puterea financiară (bariere de intrare mici – studenţi mulţi – taxe în creştere – bani mai mulţi – valoare îndoielnică).

Abil, ca un viitor business man, Pat îmi ocoleşte întrebarea ascunsă şi dorinţa de a afla cât plăteşte el cu facultatea, spunându-mi că media canadiană pe 2005-2006 a fost de 4000 de dolari pe an (triplu faţă de începutul anilor ’90). Totuşi, unele centre precum Quebecul au “îngheţat” nivelul taxelor încă din ’96-’97: $1.700. Încep să cred că studenţimea canadiană e destul de exclusivistă, aproape jumătate dintre tineri provenind din familii cu venituri mari; în US ponderea lor depăşeşte 60%. Pat nu spune nici da, nici nu, însă este de părere că decizia de a urma o facultate depinde mai mult de nivelul de educaţie al părinţilor, decât de posibilităţile financiare ale acestora.

Dovada? Majoritatea prietenilor săi (şi a studenţilor în general) au datorii. Aşa cum pentru români e un calvar să ai datorii, dar situaţia e frecventă, aşa aici datoriile studenţeşti sunt un mod de viaţă, planificat, înţeles şi facilitat de societate, prin planuri financiare pentru tineri, sprijin familial dinainte pus la punct, alte împrumuturi bancare destinate studenţilor… Trecut prin toate astea, proaspătul absolvent se trezeşte, pe lângă diplomă, cu o datorie medie de 16.000 de dolari, diminuată pe parcurs de burse universitare, contravaloarea în ore de muncă pentru diverse proiecte on-campus sau banii aduşi de un job paralel.

Cât priveşte diversitatea culturală, întreg continentul (nord-) american este un melting pot. În Canada, o cincime dintre studenţi aparţin diverselor minorităţi etnice. Dintre băştinaşi (aborigenal students), cele mai preocupate sunt femeile – 72%. Ce se remarcă la ele este vârsta mai înaintată la care încep o facultate – medie de aproape 26 de ani –, faptul că jumătate sunt deja măritate, iar 30% au şi copii. Per total, populaţia autohtonă studentă este în creştere de la 27.000 în anul 2000, semn că localnicii nu se mai mulţumesc cu slujbe entry-level, cum suntem şi noi la Ponderosa, şi încearcă să atingă trepte superioare. Ca noi toţi, de altfel.