Povestea unei adicţii: 32. Identităţi multiple

<Eminista> Bună!

<Eminista> Ce faci, eşti on?

Ema îşi construise aliasul virtual într-o manieră foarte interesantă, combinând numele ei cu al lui Eminem, rapper-ul ei preferat, şi dându-i un plus de feminitate. Prima dată când l-am văzut, m-a dus cu gândul la Richelieu, eminenţa cenuşie din vremea muschetarilor lui Dumas. Şi cum Milady de Winter era instrumentul ucigător al maleficului cardinal, o imaginaţie prea bogată mi-a adus în faţa ochilor o tânără blondă de o senzualitate irezistibilă – şi atunci mi-am spus că poate mă gândesc prea mult la prietena prietenului meu cel mai bun.

<Eminista> Hmm, să-nţeleg că nu.

<Eminista> Iar eşti cu tâmpenia aia de Counter Strike.

Nu se înşela. Chat-ul rămăsese deschis în fundal, cât eu îmi luam doza de adrenalină, trecându-mi noi fapte de arme în dreptul numelui – Rider. Călăreţul.

Mă pricopsisem cu porecla asta de la cursele de maşini în reţea, când dădeam cu bolidul meu din parapet în parapet, dispus la orice numai să-l împiedic pe cel din spate să mă depăşească. Jucam cu un Ferrari şi cineva a spus la un moment dat: Dar chiar că eşti un cal nărăvaş…Mi-a plăcut ideea de a fi greu de stăpânit, am înlocuit calul cu călăreţul şi astfel s-a născut o stea – care a prins a străluci cu adevărat în shooter-ele în reţea.

• Căluțul cabrat, logo-ul Ferrari ce apare pe mașini și pe toate produsele comercializate sub această marcă, a fost preluat de Enzo Ferrari de la familia contelui Baracca, un erou italian căzut în Primul Război Mondial. Părinții contelui Baracca, mari susținători ai săi ca pilot de curse, i-au permis folosirea blazonului familiei ca să îi poarte noroc. Enzo Ferrari a hotârât să îl folosească mereu pe negru în amintirea contelui erou. Fondul galben este un omagiu adus orașului Modena, în care s-a născut Ferrari. Logo-ul este aproape neschimbat de peste 80 de ani.

Când m-am contaminat cu virusul chat-ului, însă, m-am gândit să nu amestec cele două. În plus, în doar cinci litere, Rider spunea deja prea multe. Era mult prea lipsit de fantezie pentru lumea aceea virtuală, unde toate fetele erau top-modele şi toţi băieţii manechine cu alură de Chippendales – deci nu puteam fi decât un tip neinteresant. Nu, îmi trebuia ceva cu o aură de mister şi, într-o noapte ploioasă, l-am născocit pe SilkRain. Ploaia de mătase. Prima parte era clar de unde venea, însă mătasea nu ştiu cum a apărut în discuţie. Dar era un pseudonim de efect. Puteam fi orice, de la un poet melancolic în căutarea unei muze, până la un singuratic depresiv la un pas de sinucidere.

De partea lui, Dragoş nu-şi bătuse atât capul cu branding-ul personal. Asculta BUG Mafia, aşa că identitatea sa de gamer era Tataee. Cum nu se putea mai potrivit: era mai mare decât mine şi la Counter se mişca chiar ca un moşneag. În camerele de chat, însă, adopta o imagine ceva mai macho; cum Steaua abia ce mai câştigase un trofeu la fotbal, el îşi spunea Camp|onu. O aroganţă pentru care găsisem leac, totuşi: când voiam să-l iau la mişto, îi ziceam Campi, iar când mă enerva îl retrogradam la Pionul, răpindu-i orice măreţie eroică.

• Campy (eng.): în limbaj urban (slang), defineşte ceva exagerat, artificial, de un amuzament la limita ridicolului.

Puştoaicele care se ţineau după el pe la sală îl strigau Campeonu’ – făcându-mă să-l asemăn pentru o clipă cu Cidul Campeador… până mi-am dat seama că apelativul nu conţinea vreun elogiu, ci o eroare gramaticală care te zgâria pe timpane.

• Rodrigo Diaz de Vivar: cavaler castilian şi conducător militar în Spania medievală (sec. XI), supranumit El Cid (Domnul) de către musulmani (mauri) şi El Campeador (Campionul, în spaniola modernă) de către creştini. Este considerat erou naţional al Spaniei şi este protagonistul celui mai important poem epic spaniol medieval, El Cantar de Mio Cid (Cântecul Cidului).

<Eminista> Voiam doar să te întreb dacă eşti cu Dragoş.

<Eminista> Şi când intră şi el.

Am citit mesajul Emei de pe chat. Apoi am privit prin ferestrele mari care permiteau luminii naturale să intre şi să echilibreze lumina albastră a celor douăzeci de monitoare şi strălucirea artificială a spoturilor din tavan. Pe pervazul lat de dincolo de geamuri, fata blondă cu trei ani mai mică decât Dragoş îşi sprijinea capul pe umărul lui, în timp ce el părea foarte mulţumit de noua lui identitate: Camp|onul ajuns idol la grupa mică.

<SilkRain> Bună!

<SilkRain> Eu am intrat mai repede, că era liberă o staţie pentru Counter.

<SilkRain> El e la ţigară, aşteaptă să se elibereze un calculator pentru internet.