Povestea adevărată a unei fete imaginare - Şapte

Se lăsă să alunece uşor în apă, savurând înţepăturile tot mai intense ale lichidului fierbinte. Când apa-i ajunse la bărbie, parcă se învăluise într-un linţoliu de ace. Suferinţa îi făcea însă bine şi toropeala era din ce în ce mai plăcută. Laura găsi înăuntrul ei o explozie de linişte şi totul din jur dispăru – baie, uşă, casă, urlete, oameni, furii – după cortina de aburi pufoşi.

Fata rămase singură, învelită în apă. Materia aceea ciudată, translucidă, era acum prietena ei, o chema la joacă, alintând-o cu unde mişcătoare, ce se spărgeau uşor de umeri, de sâni, de vârful degetelor, cuprinzându-i fiinţa cu valuri de plăcere.

Într-un final, dispăru şi cada, iar fata rămase plutind într-un ocean de extaz numai al ei. Închise ochii, lăsând undele binefăcătoare să-i cuprindă fiecare por.

— Uite, vezi, îşi spuse, de-aia nu-i nimic mai bun decât ciocolata...

Deschise ochii brusc. Atât de brusc, încât se sperie de fiinţa care plutea în apa lină, privind-o. Începu să râdă, amuzată de frica ei de copil naiv, care se teme de propria-i imagine în oglindă. Spre bucuria ei, Laura îşi regăsi râsul voios, cu sclipirile de cristal pe care i le lăuda bunica ei. Baia fierbinte îi spălase toată oboseala sufletului şi acum era gata sa renască – o adolescentă adevărată, ce nu putea fi doborâtă de o simplă ceartă cu ai ei.

Se ridică din apă şi simţi pielea înfiorându-se în răcoarea neaşteptată. Fusese o proastă să plângă aşa, ca o actriţă siropoasă dintr-un film de mâna a doua. Nu era cu nimic mai prejos decât nimeni şi ai ei trebuiau să înţeleagă asta cât mai repede. Dacă refuzau, nicio problemă, avea să le-arate ea că era o tânără ce trebuia să-şi trăiască viaţa printre oameni şi lucruri, nu ascunzându-se mereu ca un animal în cuşcă.

Animal. Îi plăcea mult cuvântul. Era sălbatic, feroce, în acelaşi timp senzual şi excitant. Se privi în oglinda de perete. Era înaltă, suficient de bine proporţionată cât să ia minţile oricărui tip – o felină. Un animal care cerea mângâieri şi dăruia răni adânci, dacă nu ştiai cum să te porţi. Părul blond i se unduia cu uşoare reflexe castanii, din care se desprindeau, într-o curgere uniformă, umerii rotunzi. Era zveltă şi impunătoare, cu priviri de gheaţă albastră, tăioase ca nişte cioburi de cer. Erau mulţi tipi peste statura ei de 1.75, însă odată prinşi de privirea aceea fără început şi fără sfârşit, avantajul trecea iremediabil de partea fetei.

Îşi atinse uşor sânii – potriviţi ca mărime, fermi, din piatră catifelată, transformau orice decolteu într-o privelişte provocatoare. Micile sfârcuri roz se avântaseră impetuos înainte, puncte de foc pentru ochii oricui ar fi tânjit după bustul de amazoană. Îşi roti puţin şoldurile, urmărind trasa exactă a picioarelor, apoi linia perfectă a feselor, într-o arcuire fină, de o sexualitate copleşitoare.

Era un animal, o felină nebănuită, ce putea avea orice ar fi vrut. Niciun mascul n-ar fi rezistat atracţiei debordante şi iată că singurul tip pe care îl dorea i se oferise singur. Trebuia să iasă cu Adino, să le arate tuturor că anonima de la braţul lui era o bijuterie rară, pe care nimeni nu o putea împiedica să strălucească.

Laura îşi aruncă pe ea un prosop şi, deschizând uşa băii, evadă odată cu aburii, spre libertate.

Dădu peste maică-sa şi-i spuse simplu că se duce în oraş şi nu ştie când se-ntoarce. Femeia încremeni, în timp ce Laura se îndreptă senină spre camera ei, cu un imens zâmbet diabolic lăţindu-i-se pe faţă.

Maică-sa fugi direct la Nicu, povestindu-i tot şi tulburându-i încă o dată mahmureala cruntă. Urlând de nervi, bărbatul se repezi în camera Laurei, dar amuţi instantaneu văzând-o pe fată aproape goală, nefiind capabil să-şi dezlipească ochii de pe sânii pe care se uscau ultimele picături de apă. Privirea îi căzu apoi pe coapse, petecul întunecat, ce se ghicea sub lenjeria de dantelă, aruncându-i minţile-n aer. Cu gâtul uscat şi incapabil de reacţie, Nicu plecă, stârnindu-i Laurei sila pentru un bărbat aproape doborât de propriul instinct sexual. Savurându-şi victoria, fata îşi alcătui cea mai provocatoare ţinută pe care-o purtase până atunci, hotărâtă să ducă lucrurile până la capăt.

Ieşi din scara blocului cu satisfacţia că-şi urma propria voinţă.