Povestea adevărată a unei fete imaginare – Nouă
Hyper era cel mai nou club deschis în oraş. Apăruse ca din pământ, pe locul unui depozit dezafectat, deschizându-se după două săptămâni de reclamă agresivă în toate cartierele. După câteva seri, în care clienţii fuseseră puţini, dar înnebuniţi de noua descoperire, popularitatea localului crescuse vertiginos şi frecventarea lui era acum obligatorie pentru elita de fiţe a oraşului.
Mulţi priveau cu neîncredere locaţia care atrăgea tinerii în valuri, alături de un număr destul de mare de personaje dubioase. Cu atât mai dubioase, cu cât şocau seară de seară prin lux şi opulenţă. Existau chiar voci susţinând că Hyper apăruse pe muntele de bani al unor mafioţi ruşi şi că stabilimentul nu era decât capul de pod prin care afacerile murdare şi drogurile pătrundeau nestingherite în oraş.
Noul venit aproape scosese din circuit celelalte cluburi. Complexul era un imens ring de dans, amenajat pe mai multe nivele, ce părea că niciodată nu va fi prea plin. Ici-colo era răsfirate mese dintr-un material translucid, cu inele de lumină aurie, ca nişte flăcări misterioase pierdute în fumul de scenă. Sus, la etaj, decorul se împărţea în separeuri intime, cu mobilier futurist şi canapele gigantice din piele.
Din tavan, complicate dispozitive laser măturau suprafaţa de dans, desenând modele ciudate şi născând jocuri de lumină halucinante peste tot în jurul clienţilor prinşi în transa ritmurilor ameţitoare. Rave, trance, dance, pop, hip-hop, R&B, toate stilurile se îmbinau în mixurile de efect ale DJ-ilor parcă născuţi lângă platane.
Cinci dasatoare în cuşti suspendate puseseră oraşul pe jar, jumătatea masculină a populaţiei şi jumătatea feminină a ei dezbătând furibund dacă asemenea sâni, asemenea fese şi aşa picioare se mai văzuseră vreodată pe-acolo.
Şi mai era ceva, cu totul aparte – iar oraşul vuise în primele zile de la dechidere: câţiva stâlpi de metal ce străpungeau pe alocuri ringul. În vârful lor, bile uriaşe creau imense arcuri luminoase albastre, ce străfulgerau clubul, electrizând atmosfera cu bâzâitul lor voltaic.
Hyper era cea mai tare discotecă, era cel mai tare club, era locul unde trebuia să fii văzut ca să exişti, era cea mai scumpă locaţie din zonă, unde se afişau cei mai dubioşi indivizi – şi totul se contopea într-o experienţă psihedelică ameţitoare.
— Şi uite-aşa, bă, frate-miu, mergem să rupem stilu’! N-ai tupeu dacă-n seara asta nu ne facem muci!... În stilu-i caracteristic, Dan îşi introducea prietenii în atmosferă.
Laura îi clipi ademenitor lui Adino, fapt ce nu scăpă ochilor de vultur ai aceluiaşi Dan.
— Voi, ăştia doi, porumbeilor!... Hai, mişcarea şi luaţi-o înainte, că mai aveţi un pic şi vă urcaţi unu’ pe altu’!... Măcar înăuntru nu vă vede nimeni…
Adino schiţă un gest de răspuns, dar Laura îl apucă de mână şi, trimiţându-i o bezea bodyguard-ului de la intrare, îşi trase prietenul dincolo de uşă. Îi urmară şi ceilalţi, cu Dorin în coadă, care se simţi dator să-i facă un comentariu huidumei:
— Crezi că dacă eşti aşa mare, mă sperii, sau ce?
Din spirit de precauţie, tânărul iuţi pasul, fără să mai aştepte răspunsul.
Grupul se îndreptă către unul dintre baruri, împins mereu de neaşteptata energie a lui Dan, pe care apropierea berii îl făcea să renască. Minutele trecură în tăcere, fiecare savurându-şi băutura – cu gândurile pierdute printre cuştile de deasupra, încă goale şi triste, reflectând în metalul rece arcurile electrice care bântuiau înălţimile –, strângând puteri pentru efortul de mai târziu.
Deodată, luminile se stinseră, abandonând ringul unui întuneric ameninţător. Bătăile de inimă ale fiecăruia se auzeau tot mai clar şi mai puternic în boxele mascate, până când sunetul deveni un tunet sacadat ce vibra în întreg corpul. Cu fiecare pulsaţie se lumina şi câte o masă, din ce în ce mai repede, cu scântei ieşind din stâlpii de electricitate, într-un ritm îndrăcit, până când pilele scăpărară şi limbi albastre izbucniră peste tot.
Două fulgere se ciocniră sălbatic, dând naştere unei siluete întunecate. Fiinţa ridică braţele şi un singur cuvânt străbătu sala:
— Welcome!
Laserele izbucniră în jocuri de lumină şi oamenii deveniră un singur organism, lăsându-se în voia ritmurilor delirante.
Pierduţi în mulţime, Laura şi Adino se mişcau pe propriul lor ritm. Încolăcindu-şi braţele în jurul tânărului, fata îşi lipea provocator trupul de muşchii lui, privindu-l drept în ochi, încercând să-l atragă în fantezia ei.
La început, băiatul păru stânjenit, incomodat de o lume care nu-i aparţinea, însă, pe măsură ce vibraţiile clubului se împleteau tot mai ameţitor, intră uşor-uşor în jocul fetei. O cuprinse de mijloc, strivindu-i sânii de pieptul lui, şi o sărută apăsat pe gură. În acel moment, amândoi simţiră cum se eliberează de nişte spaime copilăreşti, regăsindu-se, bărbat şi femeie ce rezistaseră până atunci unei atracţii chinuitoare. Lumea dispăru într-o perdea de fum albastru şi umbre mişcătoare, iar ei vedeau numai ochii strălucind de dorinţă, simţeau doar buzele tânjind după atingerea celuilalt.
Pentru Laura, sărutul avu intensitatea unui ţipăt. Îşi simţi o clipă picioarele moi, păşind pe un drum nesigur. Apoi sângele începu să zvâcnească, încărcat cu adrenalină, şi totul se pierdu în nevoia arzătoare de a-l simţi pe Adino, de a-i căuta răsuflarea şi de a tremura la atingerea trupului dur, masculin.
Erau acum lângă un perete şi pielea îi fremăta sub asaltul buzelor care-i căutau gâtul, care-i trimiteau săgeţi fierbinţi în tot trupul, trezindu-l la viaţă aşa cum nu mai simţise până atunci. Braţele i se strânseră într-o îmbrăţişare avidă şi tânărul îi răspunse, în timp ce mâinile căutau frenetic trupul fetei, iar ochii fixau privirile acelea de gheaţă încinsă.
Slowly she whispers into my ears –
I’ll keep you from torture, enemies and tears.
She rose from the ground,
Filling the night,
Bringing the light
And keeping me bound.
Muzica se opri şi discoteca plonjă iarăşi în întuneric. Urmară câteva clipe de freamăt nevăzut, apoi ringul răbufni monstruos, în coloane de fum şi sclipiri de lasere verzi. Mulţumea era în delir şi zeci de mâini ridicate în aer îmbrăţişau ritmul irezistibil.

Wow, exact atmosfera aia de club misterios, plin de secrete! Descrierea m-a prins total, aproape ca aud muzica. Mă intreb unde-i locatia asta. Bravo, abia astept sa citesc mai mult despre "fata imaginara"!
👏