Povestea adevărată a unei fete imaginare – Unsprezece

Deschise ochii greu, într-o cameră necunoscută. Imaginea neclară se limpezi, dezvăluind un tavan alb, cu neoane reci. Roti uşor capul şi privirile Laurei se loviră pretutindeni de aceeaşi culoare neînduplecătoare. Pereţii erau albi, la fel şi puţinul mobilier, patul alb se confunda cu podeaua, iar ea se pierdea, albă, pe salteaua dură. Paloarea încăperii îi rănea ochii şi căută deschiderea ferestrei, însă geamurile mate închideau definitiv universul cubic, straniu.

Nu ştia cum ajunsese aici. Ultimele amintiri nu erau decât întuneric, presărat cu năluciri de umbre şi voci amestecate. Revăzu seara umedă, grupul băieţilor, blonda insipidă strâmbându-se pe la spatele ei, discoteca şi huiduma de la intrare, fum şi lumini amestecate, apoi nimic, doar o durere surdă iradiindu-i şoldurile.

Simţi nevoia să se mişte. Vru să coboare, dar patul o refuză şi conştientiză brusc maşinăriile din apropiere, cu luminiţe verzi, clipind şi bipăind la unison, apoi tuburile şi firele ce muşcau adânc din carne, ieşind de pretutindeni de sub hainele albe. Şi... Tot acolo, sub hainele de spital, tot acolo unde trebuia să fie trupul diafan al unei adolescente... Explodă un ţipăt de groază...

Nu mai era o singură fiinţă. Din durerea de acolo, de jos, se năştea o creatură nouă. Materia încolăcită se zbătea mută, trimiţând mâini şi picioare nedefinite, încercând să rupă bariera de latex moale a pielii.

Cu ochii împietriţi, Laura privea abdomenul umflat, ca pe-o tumoare înfiorătoare ce nu-i aparţinea, dar care lupta să răbufnească, odată cu amintirile dureroase ce-i invadară deodată creierul. Văzu iar grupul de băieţi, cu Adino în fruntea lor, se văzu şoptindu-i în ureche, lăsându-se îmbrăţişată, apoi clubul obscur, cu fulgerele albastre izbucnind de peste tot, aerul vibrând de electricitate la picioarele animatoarelor orgasmice; şi iar Adino, tot timpul lângă ea, aproape, tot mai aproape, înfricoşător de aproape – şi în ea, grotesc, brutal, violent, penetrând-o şi torturându-i coapsele... Se atinse inconştient, reflex, căutându-şi intimitatea trupului şi simţi încă o dată agitaţia din interior. Corpul ei, debordând de sexualitate, era acum mutilat, vulnerat de intrusul ce se zbătea să trăiască.

Cu minţile pierdute, îşi smulse legăturile şi aparatele începură să ţiuie revoltate, enervate că nu se mai puteau hrăni cu vlaga fiinţei din mijlocul lor. Podeaua era rece, dar atingerea îi făcea bine. Apăsă clanţa şi deschise uşa, sfâşiind albul tern al camerei cu hăul întunecat al clădirii. Holurile păreau îngheţate într-o linişte nefirească, sub bâzâitul anost de lumină artificială palidă. Găsi scările pe care le căuta şi, cu ochii înlăcrimaţi, porni să urce spre acoperiş.

Ieşi pe platformă cu o smucitură care-i sfârtecă umărul delicat în cuţite de durere. Fără să mai simtă, păşi pe cimentul alunecos, biciuit de rafale violente de ploaie. Se îndreptă spre margine, ignorând trăznetele ce se desfăşurau cu furie deasupra, spintecând norii şi lumea. Hainele se lipiră de ea, linţoliu alb peste trupul suferind, temniţa vietăţii ce se zvârcolea înăuntru, furibund, simţind lumea distrusă de afară. Făptura lupta cu disperarea morţii nenăscute, lovind în peretele de piele, transformând corpul tânăr într-o malformaţie hidoasă.

Ploaia furase de mult lacrimile fetei, lăsând-o calmă pe marginea neantului. Îşi privi abdomenul enorm, mângâind creatura nevăzută, copilul ei nedorit, fără nume, fără fiinţă, fără soartă. Zâmbi dulce, intim, învăluind micul sufletul cu sentimentele acelea pe care nimeni în afara unei mame nu le poate inţelege.

— Tu n-ai nicio vină, şopti nefericiă şi făcu ultimul pas.

Se prăbuşi spre pământ ca o lacrimă amară, în care o întreagă lume îşi deplângea morţii fără nume şi îngerii cu aripi frânte. În minte-i reveni chipul lui Adino – zâmbet – dragoste – atracţie – dorinţă – arzând – apropiere – senzualitate – pasiune – emoţie – sex – disperare – agonie – durere – extaz – ţipăt – urlet – eliberare – luptă – brută – viol – team – chin – frică – durere – puritate – frântă – ţipăt – urlet – zbatere – tăcere – zvârcolire – mută – scăpărare – disperare – sufocare.

Nimeni. Nimic.