O,NU la BRICS!

ONU s-a născut din dărâmăturile celui de-al doilea război mondial. Trauma prin care lumea abia trecuse a unit practic întreg globul împotriva nazismului, astfel încât o coaliție de jure părea o idee bună. Rezoluția nr. 181 din 1947, care a pus statul modern Israel pe hartă, a fost — poate — singura acțiune istorică a ONU. După încheierea Războiului Rece, când lumea era împărțită relativ stabil între americanii din fața Cortinei de Fier și rușii din spatele ei, ONU și-a pierdut din relevanță, fiindu-i tot mai greu să țină pasul cu schimbările la nivel internațional.

Din bula ei de pasivitate, ONU sprijină — fie și numai declarativ — Ucraina, în situația ei de victimă a agresiunii rusești. Moș Guterres, secretarul general ONU, tocmai ce a călătorit în Rusia pentru a-l dojeni bătrânește pe Putin, că manevra lui agresivă încalcă dreptul internațional, ca apoi să discute despre o "pace justă" în Ucraina.

Ulterior, Guterres avea planificată și o escală la Kiev, dar Zelenski nu l-a mai primit — "din cauza umilinței", ar fi zis un oficial ucrainean.

O fi oare pentru că, mai devreme în acest an, chiar Ucraina l-a invitat pe Guterres la un summit pentru pace — lovindu-se de refuzul lui nenea?

Orice conflict are și latura sa tragi-comică. Acesta îi are pe Zelenski în rol de băiețel îmbufnat, rănit în orgoliu de un moșulică pe care cred că nu l-a chemat nimeni la întrunirea BRICS (un fel de Conference League made in Russia with love, ca replică la Champions League-ul euro-american).