O sută de oameni incompleţi

În timp ce România aştepta ciclonul (mană cerească pentru televiziunile în căutarea unei noi apocalipse de vândut), următoarea ediţie din Asia Express, finala open-ului britanic de snooker sau rezultatele alegerilor din Austria (unde se aşteaptă un nou pas în faţă al extremei drepte), this happened:

Sau, raportat la scara istoriei:

Prin urmare, în ultimele 125 de zile, Colţul cronicarului a câştigat 0,8 abonaţi zilnic. Cum ar veni, 100 de oameni au rămas în acest colţ de internet – dar au venit aici incompleţi: fără o mână, sau fără un picior… Ca şi cum membrul lipsă la numărătoare ar fi rămas agăţat undeva, de lumea “de-afară”, ca o linie de siguranţă în caz că aici s-ar întâmpla chestii ciudate.

Oameni buni, curaj! Îndrăzniţi!... Faceţi pasul cu totul! Aici nu e pădurea Hoia-Baciu – şi nici vreunul dintre portalurile energetice despre care se spune că împânzesc munţii României. Aici nu dispare nimeni. Nici măcar banii, fiindcă nu există taxă de intrare în Colţul cronicarului. Am ajuns la 300 de abonaţi neplătitori şi nu-mi  propun să schimb grila de preţuri.

Cei mai mulţi au ajuns derapând de pe blogul lui Sebastian. Nu cred că se aşteptau la ceva atât de diferit de stilul lui incisiv, dar vreau să cred că, odată intraţi în Colţul cronicarului, ruperea de ritm este de bun augur, o mică pauză de la realitatea tâmpită de care Sebastian ne vrea – pe bună dreptate – conştienţi.