Nocturne în miezul zilei

Pentru cunoscători, asta nu e despre spin-off-ul Castlevania (de unde atâta bucurie?). Este despre trei lucruri pe care le-am văzut azi — când, printr-o gravă eroare de pilotaj, am dat drumul la televizor.

Primul lucru a fost Sebastian Burduja cântând serenade de-ale lui Ștefan Bănică Jr. pe o stradă din București… Chiar și fără să fiu fan Bănică, melodiile lui sunt demne de o soartă mai bună. Iar eu, odată ce-am văzut treaba asta, cum îi dau unseen?…

Al doilea lucru a fost Piedone sărind pe o trambulină. După care a arătat la cameră un tricou inscripționat Je suis Pepa Pig — ca apoi să rostească ironic-acuzator: Nu pot să respir! Mulțumesc, Nicușor!

Al treilea lucru a fost Șoșoacă apărând în parcarea unui Penny, ca toți oamenii din popor, într-un Merțan decapotabil. Uuuuu! și iu-iu-iu! se aude din mulțimea adunată să primească binecuvântarea zeiței. Uau, Diana, am crezut că ești Batman! se aude vocea celui care filmează — nimeni altul decât Luis Lazarus, teribilul jurnalist-detectiv-știe-tot din vremea OTV-ului. Orice alt personaj ar fi fost neverosimil.

Când să închid, pe burtiera unui post de televiziune apar niște litere de-o șchioapă: Nicolae Ciucă : “Dacă aș candida împotriva lui Marcel Ciolacu [la prezidențiale], am fi competitori, nu adversari”… (sublinierile îmi aparțin)

— Păi vezi, mă, că te-am prins?!… Păi ce facem aicea? Zici că te duci la teatru și vezi piese cu titluri care n-au treabă cu conținutul. Da’ tu nu faci acuma același lucru? Ce treabă are nocturnele cu ce-ai văzut la TV în miezul zilei?…

Păi, dragul meu critic…

— Ce treabă are cu ciuca și ciolacul? Îs doi tâmpiți amândoi!… Ultima dată când am verificat, prezidențialele erau sport individual, nu de echipă. Nici măcar individual-pe-echipe, cum e la Formula 1… Cum își închipuie Pic și Poc ăștia că NU vor fi adversari dacă vor concura unul împotriva celuilalt?

…exact aia spun și eu: ce se întâmplă la noi e de noaptea minții.