Nimic pentru nimic

Nu-i nimic dacă nu citești însemnarea asta

— Încerc să alerg șase kilometri în fiecare zi, i-am spus deunăzi unui amic… Da, singur.

Făcându-mi azi traseul obișnuit, mi-am dat seama că n-am zis adevărul: nu alerg singur. Sunt hăituit de un grup de milogi, care-mi ies în cale la fiecare colț de stradă. Unul e roșu, altul albastru; unul e galben-auriu, altul verde; un rătăcit e roz-movaliu. O adunătură pestriță — și-mi cer toți același lucru: să-i votez.

Nimeni nu-mi spune DE CE să-i votez, ce A FĂCUT ca să merite votul meu. Toți se jură, însă, că vor face, vor drege, vor muta munții și vor rupe norii. Ca și cum ajunge doar să vorbești despre ceva și problema-i aproape rezolvată. Ca și cum Roma s-a construit într-o singură zi.

Unul singur, cel auriu, nu promite nimic. Argumentele lui sunt Mihai Viteazu și Vlad Țepeș desenați pe afișele electorale. Ca și cum aceste personaje fac parte din istoria unui partid, nu dintr-a unui popor întreg. Ca și cum eu, dac-aș tapeta Colțul cronicarului cu poze cu femei sexy sau mașini (la fel de sexy), aș avea stofă de guvernant.

Trebuie să-i votez doar pentru că așa îmi cer ei. Iar dacă-i votez, vor ajunge șefi peste niște oameni (deloc puțin) care se consideră la fel de îndreptățiți să primească din simplul motiv că au cerut. No questions asked. No strings attached.

No results. No responsibility.

Deci niște nimeni îmi cer să-i votez — ca pentru mine rezultatul concret al votului meu să fie… nimic.

— Deci nu te mai duci la vot, ar spune amicul meu.

Ba mă duc. Asta e una dintre fanteziile mele cele mai umede: să mă duc să votez, să-mi anulez votul și la numărătoare să aflu că, din toți cei care s-au prezentat la urme, 30-40% au procedat la fel. Poate atunci niște semne de întrebare ar căpăta substanță, s-ar cristaliza într-o reacție concretă — și atunci un vot pentru nimic n-ar mai fi… chiar pentru nimic.

Trebuie să generăm pricepere politică sau vom fi ruinați de democrație, care ni s-a impus prin eșecul soluțiilor mai vechi. Dar -- dacă despotismul a căzut doar din lipsa unui despot priceput și binevoitor -- ce șansă are democrația, care necesită o populație întreagă de alegători pricepuți?

(George Bernard Shaw)