Necazul cu pasagerul 13

Am vrut să fac din asta un articol. Să găsesc context, să fac trimiteri, fiindcă mi s-a zis că mă pricep să leg tot felul de elemente într-o poveste. Dar n-am starea de spirit să înfloresc nimic, nu după ce azi-dimineaţă mi-am găsit maşina – parcată în faţa blocului, la bulevard – inscripţionată vandalizată cu o şurubelniţă (toată partea dreaptă, aripi şi portiere, treabă făcută cu simţ de răspundere).

Şi-n plus, nu e nimic de romanţat în moartea unui om ignorat de semenii săi.

Recent, un om a murit la Sibiu, într-un autobuz plin cu călători. Bărbatul a dat dovadă de mult bun-simţ şi a intrat în stop cardio-respirator pe scaun (poate chiar pe locul 13), ca să nu deranjeze pe nimeni. La un moment dat, un pasager a sesizat necazul, a sunat la 112 şi a anunţat că o persoană din autobuz este inconştientă, apoi a coborât şi a lăsat ambulanţa să caute autobuzul prin oraş. Ceilalţi călători, încă la bord, au rămas cuminţi şi nu l-au anunţat pe şofer, ca acesta să nu oprească autobuzul. La capăt de linie, în vehicul mai rămăseseră două persoane – şi abia atunci s-a întâmplat ceva…

Incidentul mi-a adus aminte de scena în care Vincent (personajul lui Tom Cruise din Collateral, 2004), moare singur într-un tren din Los Angeles.

Doar că povestea atât de tristă nu e dintr-un film, cu personaje imaginare care mor şi reînvie (sau nu mor niciodată) în funcţie de cum dai play. E chiar realitatea în care trăim, printre fiinţe abrutizate, oameni fără empatie şi concitadini lipsiţi de cel mai mai elementar simţ civic.

Dacă omul este măsura tuturor lucrurilor, aşa cum afirma grecul Protagoras, înseamnă că în ţara asta – dincolo de Georgeşti, CCR-işti, Bolojeni şi taxe crescute anapoda – lucrurile merg din ce în ce mai rău cu noi înşine.

Cum, de cele mai multe ori, umorul este singurul de care ne putem agăţa pentru a rămâne întregi la minte, vă recomand să evadaţi cu o comedie neagră regizată de Alfred Hitchcock: The Trouble With Harry (1955).