Mult zgomot pentru nimic
America este considerată de mulți drept patria democrației și a capitalismului. Fără a dezbate cât de mult s-a erodat această percepție odată America intrată în modul Trump 2.0, rețin ultima parte — capitalismul.
Acuzat de mulți de neomenie, de ignorarea factorului uman, capitalismului i se reproșează o viziune îngustă asupra lumii: facts and figures. Este o expresie binecunoscută pe Wall Street, epitomul afacerilor la nivel global, un mediu familiar lui Donald Trump, care se consideră în primul rând un business man de succes (și mai apoi, if at all, un diplomat abil).
Prin urmare, când un om cu proveniența lui Trump, pus în fruntea celei mai mari puteri economice și militare a lumii, rezumă întâlnirea lui cu șeful a 11% din suprafața terestră a globului (Rusia acoperă 16,3 milioane de kilometri pătrați de uscat) în termeni vagi, ca pe o șuetă între doi consăteni la piața de duminică, parcă nu e bine.
Nu mi-am imaginat vreodată că întâlnirea din Alaska va avea în centrul ei războiul din Ucraina — în ciuda headline-ului promițător Pursuing Peace. Deci nu mă așteptam ca Trump și Putin să iasă ținându-se de mână și să anunțe vreun miracol.
Dar nici nu-mi închipuiam că Trump va ieși cu o imagine atât de leșinată după o reuniune atât de titrată.
După ce a declarat de mai multe ori că se duce la întâlnire în Rusia (uitând că Alaska a fost cumpărată de americani de la ruși în 1867, prin intermediul unui român, a cărui poveste uitată de mai toată lumea am aflat-o cu uimire din niște Dosare secrete), Trump s-a referit la Rusia drept a doua putere a lumii. Iarăși, uitând că pe glob mai există o țărișoară numită China, foarte determinată în a-și extinde sfera de influență, un demers facilitat chiar de zig-zag-urile lui Trump cu tarifele comerciale.
So I think the meeting was a 10 in the sense that we got along great. And it’s good when, you know, two big powers get along, especially when they’re nuclear powers. You know, we’re number one, they’re number two in the world. And it’s a big deal. That’s a big deal. (Sursa: CNN)
Apoi, când a venit vorba de Ucraina, Trump a pus toată presiunea pe umerii lui Zelenski — Gotta make a deal! —, știind foarte bine că acesta din urmă nu poate accepta termenii lui Putin…
Cred că nici Putin nu se aștepta la un asemenea boost de imagine. Practic, Trump l-a validat din nou, scoțându-l oficial din boxa cu bullies și readucându-l la masa jucătorilor grei din geopolitică.
Nu m-ar mira ca, în scurtul lor moment de intimitate din limuzina care i-a preluat de pe pista de aterizare, Putin să-i fi făcut un rezumat foarte simplu lui Trump:
— Uite ce e, prietine: dacă vrei ca America să fie great again, atunci trebuie ca și Rusia să fie whole again. Deci, my friend, tu vezi-ți de treaba ta cu imigranții, cu tarifele, cu ce vrei tu, dar nu-mi sta în cale!… Și-acuma, hai, facem cu mâna la băieții cu camerele!
Astfel lămurită situația, desigur că toate celelalte discuții au mers foarte bine. Vorba aia, am vorbit despre unele, despre altele, despre câteva o să vorbim iarăși… Mult zgomot pentru nimic. Nimic din ceea ce se așteptau cei care tot mai cred că viețile irosite pe frontul ucrainean mai înseamnă ceva pentru moșii care se plimbă de pe un continent pe altul, cu avioane private plătite din banii muritorilor de rând.
O eventuală încetare a focului în Ucraina — fiindcă pacea pare ceva mult prea îndepărtat — se va face în termenii lui Putin. Iar asta doar va consolida precedentul numit Crimeea, validând dreptul unui agresor de a-și pune bocancul pe gâtul vecinului.
Facts and figures, esența a ceea ce trăim acum!
Un dezastru e felul în care e condusă lume, ce să mai vorbim de liderii ăștia doi. Putin și Lavrov sunt vulpi bătrâne, Trump nu are mari șanse de a ajunge la vreo înțelegere cu beneficii pentru America sau Europa altfel decât în termenii Rusiei. Is America great yet? M-ar mira. Prima fotografie am reținut-o și eu, e faină.