Magia unei seri de operă
Cultura se transformă tot mai mult într-un lux – mai ales în Iaşi, oraş auto-proclamat capitală culturală, dar lipsit de capacitatea de a găzdui evenimente de anvergură în condiţii moderne. Norocul nesperat al ieşenilor este grădina complexului Palas, unde se mai pot bucura din când în când de câte un spectacol de sunet şi lumină.
A fost cazul azi, când Opera Naţională Română din Iaşi a prezentat gala Magia serii în sunet şi lumină, eveniment anual ajuns la ediţia cu numărul 14. Dacă, săptămâna trecută, trei reprezentaţii La traviata (Giuseppe Verdi) au deschis stagiunea 2025-2026, spectacolul de azi a inaugurat parcă oficial toamna. S-a înserat devreme, odată cu umbrele s-a lăsat un vânticel neglijent şi rece – marea scenă a Iaşului pregătindu-se astfel pentru numărul de bâlci ecumenic de la jumătatea lui octombrie.
Până atunci, însă, pe scena mai mică din Grădina Palas, soliştii Operei, alături de corul mare, corul copiilor, baletul şi orchestra, au arătat încă o dată că muzica este singurul limbaj pe care-l poate înţelege oricine. Chiar şi atunci când piticii Albei ca Zăpada cântă Hai, ho! butonând laptop-uri şi telefoane mobile.
Un spectacol reuşit, chiar şi pentru cineva deloc pasionat de operă – ca mine.
