Lupi și alte animale prin Europa
Pe principiul că, astăzi, un algoritm știe ce e mai bine pentru tine — un principiu foarte sănătos, de altfel, după cum ne învață Netflix și Gal Gadot —, mi s-a sugerat nu cu foarte mult timp în urmă s-o urmăresc pe Ursula von den Leyen:
Recent, am înțeles și cum mi-ar îmbogăți viața chestia asta:
Cu alte cuvinte, cu nimic. Sau poate doar cu ceva amărală-n suflet. Pe sătenii români care-și zornăie oalele și tigăile de frica urșilor nu-i aude nimeni. Iar pe țăranii români cărora mistreții le joacă-n copite ogoarele nu-i ajută nimeni să-și protejeze culturile. Asta în timp ce parcurile sunt sub asediul ciorilor, iar prin oraș aversele acide cu găinaț de porumbei sunt deja ceva obișnuit.
Cu alte cuvinte, m-aș pune la curent cu tot felul de norme legislative care n-au nicio tangență cu soluțiile practice și rezoluțiile rapide cerute în teren.
Mereu am susținut că fără Europa (cu Uniunea, Comisia și Parlamentul ei) ne mâncau de tot câinii — alții care hălăduie nestingheriți prin peisajul mioritic —, dar unele dintre normele ei frizează ridicolul… pentru un est-european, cel puțin.
(wolf logo de pe freepik.com)