Lucruri simple

Azi am fost la Kaufland, să-mi fac datoria de cetăţean eco-friendly SGR-ist. După ce-am scăpat de sacul de gunoi plin cu PET-uri, m-am întors la maşină şi am găsit-o blocată de un căruţ de cumpărături abandonat aiurea. La nici 20 de metri mai încolo se găsea, bineînţeles, şopronul pentru cărucioare.

— Băi, frate, ce oameni!... Cât era, mă, să-l ducă la locul lui? m-am întrebat retoric.

Apoi am observat că o femeie tocmai se urcase în maşina de lângă. Coincidenţa era prea mare, aşă că m-am înfiinţat la portiera infractoarei şi i-am bătut în geam.

Uşa s-a întredeschis.

— Daaa, ce doriţi? au rostit buzele rujate strident ale unei tanti de vârstă 50+, învăluită într-un abur de parfum înăbuşitor.

— Aţi putea, vă rog, să duceţi căruţul de cumpărături la locul lui? Lăsând la o parte că m-aţi blocat, spaţiul pentru cărucioare e doi paşi mai încolo.

Tanti iese din maşină, se uită la mine, se uită la căruţ, se uită la magazia de cărucioare, apoi se uită din nou la mine:

— Păi şi ce, e aşa de greu să-l duceţi dumneavoastră?

După care a intrat înapoi în maşină, a închis portiera şi a dat ostentativ – şi ciudat – cu spatele, de era să intre tocmai în căruţul cu pricina.

Un sfert de oră mai târziu, am rămas cu maşina-n drum. Adică maşina era OK, dar situaţia a devenit de-aşa natură încât am blocat un sens de mers, încercând să fac stânga ieşind dintr-o benzinărie (manevră permisă în locul respectiv):

Surprinzător, nu m-a claxonat nimeni. Dar nici nu m-a lăsat careva să trec, oricât am gesticulat eu nişte scuze din spatele volanului. În schimb, şoferii au preferat să mă ocolească pe contrasens, deşi aveau trafic venind din faţă, complicând şi mai mult situaţia în intersecţia respectivă.

---

Să duci un căruţ la locul său special amenajat, să rezolvi o situaţie în trafic, chiar dacă nu tu ai cauzat-o, sunt gesturi mici, la îndemâna oricăruia dintre noi. Prin urmare, sunt destule circumstanţe când depinde numai de noi să ne facem viaţa mai uşoară şi mai lipsită de nervi. Încăpăţânarea cu care ne refuzăm asemenea lucruri mărunte, care ţin de multe ori doar de elementarul bun-simţ, este unul dintre motivele pentru care România rămâne la coada Europei la atât de multe capitole.

Poate dacă n-am mai fi atât de categorici la împărţirea lumii între noi (cei corecţi, şi drepţi, şi obidiţi) şi ei (ceilalţi, hoţii, ticăloşii, invariabil responsabili pentru tot ce nouă nu ne convine) şi, în schimb, am căuta să ne regăsim în lucruri simple, am reuşi să facem viaţa un pic mai frumoasă în jurul nostru. Lumea nu e perfectă – şi noi nu o putem schimba. Dar nimic nu ne opreşte să facem locul în care ne găsim puţin mai bun.

Decât noi înşine.