Lecția de snooker

Snooker: sport asemănător cu biliardul, apărut în India colonială în a doua jumătate a secolului 19, ca modalitate de relaxare pentru soldații britanici. Este foarte popular în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei (se spune că doar fotbalul este mai urmărit decât snooker-ul la televizor, de către englezi), precum și în China. Se joacă cu 15 bile roșii și 6 de altă culoare, un meci se poate întinde pe o zi întreagă și poate depăși ca durată o partidă de tenis, drept pentru care multă lume îl consideră plictisitor. Pe mine mă relaxează maxim.

Snooker-ul a devenit sport profesionist în 1976, la puțin timp după nașterea lui John Higgins — care în 1992 devenea el însuși jucător profesionist de snooker.

(John Higgins la open-ul galez, februarie 2024. Sursa foto: express.co.uk)

În 30+ de carieră profesionistă, Higgins a fost de patru ori numărul 1 mondial (în prezent se află pe 11), a câștigat patru campionate mondiale, trei campionate ale Marii Britanii, două titluri de Masters — și un total de 31 de turnee de clasament.

Pe scurt, trecut de 48 de ani și cu câștiguri din snooker estimate la peste 9,5 milioane de lire sterline, Higgins este una dintre figurile consacrate ale acestui sport.

Totuși, Higgins nu a mai câștigat o competiție din 2021.

Astfel încât, cu tot palmaresul său impresionant, Higgins a recunoscut că are încă lipsuri, că mental încă nu este pe deplin pregătit pentru rundele finale din turneele de top — și a apelat la un psiholog sportiv.

Chiar dacă mai am numai doi ani [de jucat], vreau să încerc să dau totul. Trebuie să gândesc pozitiv, să nu las gândurile negre să mă tragă în jos, și să țintesc mereu victoria, pentru un apus [de carieră] cât mai frumos.

Mi se pare un exemplu grozav de capacitate de automotivare, după trei ani fără trofee. Cred că nu este ușor, pe finalul unei cariere pline de victorii, să accepți că tot mai ai de lucrat cu tine însuți.

Totodată, e încă o dovadă că reușita sportivă, în pofida strălucirii din exterior, presupune câteodată un consum interior uriaș — și orice sport individual are nevoie de o echipă în spate pentru performanță în siguranță.

Nu e de mirare că inițiativa lui Higgins a fost salutată de colegii săi de breaslă. Toți știu că a cere ajutor nu e o rușine. Mulți dintre ei s-au confruntat cu același lucru. Ronnie O’Sullivan, unul dintre recordman-ii all-time în snooker, a declarat chiar că Higgins și-a extins perioada competițională la încă cinci-șase ani la cel mai înalt nivel — într-un sport care este un fel de șah cu bile colorate, ori o lecție aplicată de matematică și fizică, predată la o masă elegantă cu postav verde.