Jurnal de călătorie: Excursie à la grec - Ziua 2

După alți 500 de kilometri cu mașina (pe autostrăzile care sfredelesc munții Eladei, unde în răstimpuri mai bagi o fisă la stațiile de taxare ca să treci la nivelul următor) și o oră pe feribot — am ajuns în Kefalonia.

Insula vecină cu spectaculoasa Lefkadă își va arăta farmecele în următoarele zece zile, dar până atunci… ceva e putred și-n Grecia.

E a cincea vacanță pe care o petrecem aici și experiențele culinare pe care le-am avut au completat de minune amintirile pe care ni le-am creat — și părea că vizita aceasta nu va face excepție. Am mâncat foarte bine în Serres, într-o atmosferă intimă și la prețuri decente.

Azi, însă, în Vasiliki (Lefkada) a venit primul rateu. Aveam o oră de omorât până la plecarea feribotului și am zis să profităm și să le oferim copiilor un prânz tradițional pentru situațiile când suntem pe fugă, în tranzit: chicken nuggets cu cartofi prăjiți. Porția era suficient de mare pentru F. și S. s-o împartă. Am comandat una, am primit patru.

Personalul s-a arătat extrem de contrariat când le-am returnat farfuriile. Când i-am întrebat dacă nu li s-a părut ciudat să aducă patru porții uriașe la doi copii slăbuți, li s-a rupt filmul… Într-un final, am acceptat să plătim doar o porție în plus — garnitură pentru salata mea grecească.

Cina am luat-o pe partea cealaltă a “gârlei”, în Argostoli (Kefalonia). Am cerut o porție de creveți, am primit două. Suntem fani fructe de mare și am fi acceptat “suplimentul”, dacă șapte creveți și o garnitură futuristă (adică niște jeleuri fără religie) n-ar fi costat 24 de euro… Când să ne socotim la final, nota conținea și o Cola fictivă. A doua notă a venit și mai mare decât prima — abia a treia a corespuns realității de pe masă.

Detest situațiile de felul ăsta, nu-mi place să trebuiască să fiu vigilent până în concediu, însă se pare că e cerința noii realități în care trăim. Până și în Grecia.