Jurnal de călătorie: Excursie à la grec - Ziua 3
Fain să mergi pe o insulă unde nu se vorbește românește oricum, spunea Tiberiu într-un comentariu la însemnarea de ieri.
Nu știu dacă am prins corect sensul, dacă era o afirmație ironică sau nu, dar pot să-i dau dreptate: aici în Argostoli nu se vorbește românește oricum — se vorbește la greu.
Dimineață, pe plaja Makris Gialos, aveam impresia că m-am întors cumva la Eforie Nord. Mă rog, exceptând plaja curată, fără vânzători ambulanți, și apa de limpezimea cristalului care n-a cunoscut vreodată îmbrățișarea unei alge... Români puzderie, de toate vârstele, exact ca la Eforie. Un studiu al mașinilor strânse pe sub copaci în parcare n-a dezvăluit niciun alt nebun venit de-atât de departe ca noi. Cei mai temerari dintre compatrioți aveau numere de Vrancea... Încă o dată, conexiunile deplorabile ale Moldovei cu restul lumii și-au arătat efectul.
La amiază, în Lidl m-am simțit ca în magazinul pitit printre blocuri din cartierul Dacia al Iașului. Doar că acasă parcă nu se vând chiar atât de bine baxurile cu apă.
Pe a doua plajă a zilei, Platis Gialos, sentimentul că românii sunt peste tot acasă s-a mai estompat. O plajă mică și intimă prin lipsa conaționalilor — dar tot am prins o glumă:
Ce fund fin ai! a zis el.
Simte-l sub piciorul tău, a răspuns ea.
Așa se alintau unul pe altul Ionică și Marea.
(Nota cronicarului: Kefalonia este o insulă din Marea Ionică)
Mă rog, n-am spus că e o glumă reușită…