În spatele minților închise
Trăim de ani buni într-o Românie educată. Ştim asta de la Klaus, preşedintele absent voiajor. Şi cum el vorbeşte rar, atunci când spune ceva, lucrurile capătă o importanţă şi mai mare.
Problema e că, oriunde mă uit, realitatea îl contrazice vehement şi amarnic. Cel mai recent exemplu – graficul Eurostat care pune România pe ultimul loc la consumul de carte (mai puţin de o treime dintre români au citit o carte într-un interval de 12 luni). Îl puteţi vedea aici, preluat într-un răspuns pertinent la întrebarea De ce nu citesc românii?
Deci foarte puţini români citesc. Dar ce te faci că şi mai puţini dintre aceştia sunt capabili să povestească, folosind cuvintele lor, ce au citit…?
De obicei, odată ce am citit o carte, am văzut un film sau am urmărit o piesă de teatru, sunt curios să văd cum li s-a părut şi altora. Aşa am căutat ieri recenzii pentru În spatele uşilor închise, ultimul volum pe care l-am terminat – iar primele două răspunsuri pe care le-a oferit Google au fost cele de mai jos:
La prima vedere, două persoane diferite au scris la trei ani una de alta despre acelaşi titlu. Vorba aia, aceeaşi carte – o mie de poveşti. După ce am parcurs textele, însă, am descoperit un plagiat grosolan. Mai jos, o privire de ansamblu: cu galben sunt paragrafele care se regăsesc aproape identic în ambele surse; cu albastru, fragmentele care prezintă aceeaşi idee, în exact acelaşi loc, dar cu unele reformulări. Cele două texte se oglindesc atât de fidel unul în celălalt, încât nici nu mai contează ce scrie.
De ce ai copia un asemenea text banal (nu e nici o critică de specialitate, nu e nici vreun subiect senzaţional, o carte-fenomen care să facă globul să vuiască), într-un context – internetul – lipsit de o miză reală?... Păi, nu asta e toată sfârâiala cu cititul, că-ţi dezvoltă cultura generală, vocabularul, gândirea critică, simţul estetic etc? Dacă nu eşti în stare să prezinți în cuvintele tale cu ce gânduri ai rămas după ce ai citit o carte… asta anulează cumva tot demersul. Sau, mai bine zis, anulează orice diferență dintre o oră de lectură și 15 minute de scroll printre short-uri de pe TikTok care-ți prăjesc creierul.
Dacă până și două paragrafe despre o carte — altfel spus, despre un hobby — refuzi să gândești cu capul tău, ce așteptări să ai pentru proiecte complexe și care chiar contează?