În căutarea unei ştiri interesante
O involuntară revistă a presei
Căutând astăzi o ştire cu adevărat interesantă…
Canditura lui Marcel “The Man” Ciolacu la prezidenţiale e orice numai surprinzătoare nu. “Voi veni cu Planul meu pentru România” a zis Bărbosu’. Dacă e la fel de reuşit ca marea reformă fiscală care a dus la un şi mai mare deficit bugetar, poate mai bine ar merge pe mâna lui Simion.
Mai degrabă reacţia Elenei Lasconi la vestea asta merită mai multă atenţie. “Am aflat cu cine intru în turul doi. Îl invit la dezbatere pe model american”. Păi, dacă e s-o dăm pe americănisme, în campaniile electorale se dezgroapă toţi morţii, toate scheletele şi se aruncă toate bombele cu rahat – ori tanti Lasconi a demonstrat deja că e prea necoaptă pentru a rezista în mocirla puturoasă a politicii româneşti.
Nici anunţul punerii în libertate a doctoriţelor de la Pantelimon, acuzate DOAR de omor calificat cu premeditare, nu e cine ştie ce goangă. La câţi oameni mor în spitalele româneşti, asta dacă nu ard spitalele cu totul, doar nu era să fie ăsta un moment de cotitură, nu?
Nici faptul că mascaţii s-au dus din nou peste fraţii Tate nu mi-a produs vreo emoţie. Pare mai degrabă un scenariu de film prost – vă mai luăm noi, mai ieşiţi voi – decât o acţiune coerentă cu cap şi coadă. Ce n-am înţeles eu este de ce a fost nevoie ca mascaţii să intre şi prin acoperiş, cum a spus o tanti la TV.
Iar Ben Affleck şi Jennifer Lopez mai divorţează o dată. De ce ar fi asta o ştire? S-a mai întâmplat şi-n 2004; peste 20 de ani or mai face-o o dată, ca să nu-i uite lumea chiar de tot.
…am descoperit ultima ispravă a Consiliului Concurenţei: o amendă de 6 milioane de lei pentru Asociaţia Editorilor din România şi câteva edituri/librării (Curtea Veche, Nemira, Humanitas şi Cărtureşti – ultima având de achitat două treimi din suma) după o plângere făcută de Bookstore, ca victimă a unor practici anticoncurenţiale concertate. Şi am aflat că un articol nou trimite la o râcă mai veche, marile edituri fiind, de fapt, cele care s-au răsculat primele.
Citind despre toate astea, nu mă pot gândi decât la cuvintele lui Tudor Muşatescu (pe care le-am găsit înrămate şi prin Bucovina, pe undeva):
“Când cărţile se vând greu, oamenii se vând uşor, iar ţara se dă pe degeaba.”
Nu cred că mai e nevoie de alte comentarii. Închei, aşadar, cu ştirea cu adevărat interesantă – prin ineditul şi inocenţa ei: mierlele din marile oraşe au început să imite sunetele scoase de trotinetele electrice.