Gânduri la rece despre excursia în Maldive
…la rece pentru că am ajuns înapoi în România și — de unde acolo erau 30 de grade, 30 de grade, era soarele pe cer și-ntre noi vreme de plajă — aici sunt 0-0 grade, 0-0 grade, este frig și vântul bate.
(și uite-așa, ani mai târziu, a folosit și melodia aia la ceva)
Acestea fiind spuse, the main takeaways din Maldive sunt apa, coralii, nisipul și palmierii. De luat numai în poze și-n amintiri, că altfel maldivienii sunt foarte stricți când vine vorba despre ce iei cu tine în bagaje la plecare. Au două filtre de securitate la aeroport și nu vrei să urle un scanner din ăla că te-a găsit cu nisip, scoici, bucăți de coral, clești de crab sau alte suveniruri din astea în geantă.
Și dacă lași toate alea în Maldive, la fel faci și cu banii. O excursie în insule nu e ieftină… dar nici chiar așa de scumpă.
Mai clar, o vacanță pe cont propriu, de opt nopți petrecute pe două insule de localnici (și încă una de tranzit în apropierea aeroportului), ne-a costat pe doi adulți — cărora le place să simtă spiritul locurilor pe care le vizitează, dar fără să arunce cu banii-n câini — mai puțin decât ne-ar trebui să ne “înțepenim” o săptămână într-un resort all-inclusive turcesc, cu tot cu copii. Adică mai puțin de 3.500 de euro.
Însă e un deviz ce poate fi optimizat:
Jumătate din banii ăștia sunt cheltuieli de transport: în principal bilete de avion (cu companie de linie) și transferuri cu barca — dar și costuri de deplasare la București, inclusiv o noapte de cazare acolo.
Un sfert din costuri l-au reprezentat noptile de cazare pe Ukulhas și Thoddoo (în regim bed & breakfast) — dar și o cazare de tranzit în Hulhumale, în apropierea aeroportului din Male. În medie, prețul unei nopți de cazare a fost 80 USD.
Ce mai rămâne se împarte egal între cheltuieli cu mâncarea și diversele activități… Am plătit cam 25 USD la o masă, cu tot cu băuturi (respectiv fresh-uri de fructe), dar am probat și varianta în care 10 USD au fost suficienți pentru un prânz în doi. Iar mâncarea a fost peste tot excelentă și nicio experiență nu s-a soldat cu neplăceri digestive… Cât despre activități, snorkeling se poate face peste tot — și nu e absolut nicio pierdere dacă nu semnezi condica la resort.
Suvenirurile au însemnat doi magneți… pentru că gem de maracuja sau de papaya, produse local în Thoddoo, n-am mai găsit.
În Maldive se acceptă la plata rupia locală și dolarii. Cine știe cât va mai ține treaba asta, fiindcă sunt extrem de mulți ruși — cu precădere în Thoddoo. La un moment dat, în jurul nostru pe plajă se vorbea numai rusă. De asemenea, în multe locuri și unități de cazare am văzut informații de interes turistic prezentate în engleză și rusă… Situație care nu m-ar deranja cu nimic, dacă rușii ăștia n-ar fi niște bădărani care consideră că totul li se cuvine by default.
Genul ăsta de comportament grosolan strică zen-ul locurilor și al localnicilor, oameni simpli, zâmbitori și bucuroși să fie de ajutor, în pofida semnificativelor bariere lingvistice care-i despart de vizitatorii de pe insulele lor. Dar mai cu o “boabă” de engleză, mai prin semne, mai cu un meniu înțeles greșit (când fries devin totuna cu rice), te descurci. Iar bucuria lor când le mulțumești pentru ceva este reală, inocentă și înduioșătoare.
Marea problemă a acestor locuri este, cred eu, faptul că-și pierd puritatea. Pe Ukulhas și pe Thoddoo se construiește din greu, se dezvoltă unități de cazare tot mai mari. Inevitabil, acestea vor răpi din frumusețea de paradis sălbatic a insulelor. La câte șantiere am văzut, cu muncitori trudind până târziu în noapte, cred că peste 2-3 ani cele două sate vor fi mult schimbate comparativ cu momentul ianuarie 2024. Locuitorii din Thoddoo se împotrivesc puternic antropizării insulei și, deocamdată, au câștig de cauză. Așezarea umană rămâne concentrată în mijlocul insulei, restul terenului fiind păstrat pentru diversele plantații, precum și pentru vegetația sălbatică. Dar cine știe cât va rezista acest echilibru…
Una peste alta, Maldivele sunt un loc uluitor, fermecător prin liniște și peisaje serene. Efortul de a ajunge până acolo își primește cu prisosință răsplata printre atoli. Pare a fi locul unde să te retragi la pensie și să te împaci cu natura, cu lumea și cu tine însuți, în așteptarea ultimului somn dulce.
La final, am primit o întrebare foarte faină tocmai din Irlanda (un alt colț de internet care merită văzut, pentru o scriitură faină, pigmentată cu poze super-colorate și haioase): cât ar ajunge costul lunar al unei vieți minimaliste la țară, în Maldive?
Judecând strict după ce-am văzut, fără vreo analiza unor statistici sau orice fel de altă documentare, aș fi înclinat să spun că un venit de câteva mii de lei (poate cinci?) ar fi suficient. Mâncarea e ieftină, temperatura destul constantă înspre 30 de grade relativ suportabile, energia solară e la îndemână.
Dar e o estimare pur ochiometrică. Sunt cel puțin două aspecte esențiale ce trebuie lămurite înaintea unui răspuns mai așezat:
Care este regimul de locuit?… Deloc de neglijat, orice construcție mai solidă decât o baracă necesită livrarea materialelor pe apă (hidroavionul este limitat și, mai ales, scump).
Care este regimul de activitate?… Dacă nu sunt pescari sau fermieri, majoritatea localnicilor sunt angrenați în activități-suport pentru turism.
Fără pretenția c-am rupt norii cu răspunsul meu, sper să fie totuși o tentativă cât de cât coerentă.
Mulțumesc pentru informații şi relatările la cald! Pentru că am văzut mereu poze idilice pe net, am asociat (pripit) totul cu ceva scump si mainly all inclusive. Cum nici eu nu agreez ideea şi stilul, am rămas blocată în presupunerea asta. Ai făcut un lucru bun, mi-ai arătat că se poate şi altfel. Devine tentant :)