Foto-jurnal de călătorie: Ultima zi de vară (aug. 2024)

Ultima zi de vară (calendaristică) din 2024 am petrecut-o la Cheile Bicazului.

Știam că sunt unul dintre locurile cele pitorești din România, o formațiune geologică incredibilă. De asemenea, știam că din mijlocul Cheilor pornește un traseu de drumeție și mereu m-am întrebat încotro duce.

(sursa foto: motoroute.ro)

Însă niciodată nu mi-am închipuit ce priveliști spectaculoase are de oferit colțul acesta de Românie — prin care am trecut de nenumărate ori, în tranzit.

Așa că ultima zi de vară am petrecut-o printre stâncile munților Hășmaș, în freamăt de brazi falnici, admirând pajiști montane desprinse parcă din legendele de altă dată. Am să pun aici câteva poze, dar nu reușesc să surprindă decât prea puțin din frumusețea încă sălbatică a acestor locuri.

Ziua am încheiat-o pe malul lacului Bicaz (Izvorul Muntelui), un loc de un farmec aparte și o liniște vindecătoare.

Și nimic nu este mai relaxant decât să depeni povești lângă un foc de tabără pe malul lacului…

…ori să-ți începi ziua cu un ceai bun și o vedere pe măsură.

Lacul Bicaz este al doilea cel mai mare lac artificial din România. Cu toate acestea, pe malurile lui, oamenii suferă de secetă. Lipsa apei a devenit o problemă atât de mare pentru pensiunile din zonă, încât apa se cumpără cu cisterna. Una dintre locații a început să achiziționeze 6.000 de litri săptămânal pentru a funcționa mai departe în parametri acceptabili.

Este un paradox foarte trist ăsta, al penuriei de apă pe o planetă care este 70% apă…