Foto-jurnal de călătorie: Primo Maggio Napoletano (mai 2024)
La ceva mai mult de o oră de mers cu trenul de Sorrento, Napoli mi s-a părut un oraș murdar și foarte aglomerat. Se estimează că 400.000 de turiști vor vizita orașul în săptămâna cu 1 Mai — adică un plus de 20% la populația zonei metropolitane (2,1 milioane de locuitori).
Oriunde te uiți, străzile sunt un furnicar uman — și nu suntem în plin sezon turistic.
Oamenii au ieșit pe străzi, bucurându-se de prilejul de respiro din mijlocul săptămânii și agățând de el încă una-două zile libere — pentru a marca așa cum se cuvine sărbătoarea muncii: cu o pauză.
…sau cu un protest pro-Palestina și împotriva guvernului Meloni:
Cei mai mulți, însă, văd frumusețea din lucrurile simple, bucurându-se de o zi care a fentat prognoza meteo încărcată cu ploaie, scăpând cu doar câteva averse izolate.
Pe stradă au ieșit și câțiva românași cu inițiativă, care opresc trecătorii în loc jucând capra… pe manele. Mai jos am imortalizat cele două căprițe mioritice — iar pentru masochiști doritori, numai și NUMAI LA CERERE, pot furniza și o mostră din repertoriul artistic, într-un clip de 20 de secunde.
La întoarcerea în Sorrento, printre câmpuri cu maci roșii ce alternează cu plantații de citrice, un virtuoz al acordeonului asigură fundalul sonor.
— Băga-mi-aș pula-n trenu' mă-tii! aruncă el cu năduf când, la o frână bruscă, trenul aproape îl aruncă din picioare. După care se uită-n jur, să vadă dacă l-a ginit careva (de parcă înjurăturile n-ar fi un limbaj universal, ca și muzica), apoi își continuă reprezentația.
În branșa lui, 1 Mai chiar asta este: o zi a muncii printre străini.