Foto-jurnal de călătorie: Pe urmele zeului (mai 2024)

În fața unei biserici din Napoli este parcat un dric elegant, iar în interior se oficiază un serviciu funerar… Perete în perete cu edificiul, un difuzor urlă pe ritmuri latine din vitrina unei pizzerii… Nu foarte departe, Il Duomo di Napoli este decorat cu un Lamborghini Urus negru și lucios, la rândul lui ornat cu funde nupțiale. Înăuntru, Matteo și Margherita își unesc destinele în fața lui Dumnezeu, a câtorva rude și a foarte multor gură-cască și turiști (care nu se văd în poza de mai jos; în mod neașteptat, fără să le spună nimeni, oamenii au înțeles să nu se plimbe prin mijlocul bisericii, deși accesul NU este îngrădit; dar se înghesuie ca la urs pe culoarele laterale)..

Moarte, viață, pizza și credință, într-un ghiveci care probabil dă farmec străduțelor înguste, înghesuite, aglomerate și murdare din Napoli — unde colțurile de bloc folosesc drept avizier pentru parastase și pomeniri.

Din acest amalgam nu putea lipsi zeul Maradona, care are locul său special lângă Dumnezeu — și propriul său altar printre blocurile Cartierului Spaniol.

Napoli l-a adoptat pe Maradona pentru veșnicie. De la magneții de frigider la figurinele din teracotă, de la tricourile cu numărul 10 până la desenele răspândite prin tot orașul.

Napoli nu l-a uitat pe Diego nici la câștigarea celui de-al treilea titlu de campioană al Italiei, în 2023.

Nu vreau — de fapt, nici nu cred că pot — să-mi închipui ce-a fost anul trecut pe străzile din Napoli. E foarte posibil ca erupția Vezuviului din trecut să fi fost minciună pe lângă erupția de bucurie a napoletanilor.

Cert este că dragostea pentru fotbal și pasiunea oamenilor din Napoli pentru Maradona se văd pretutindeni și în formele cele mai felurite (în fața bisericii del Gesù Nuovo, una dintre cele mai somptuoase din câte am intrat în Napoli, un tip îmbrăcat în alb-albastru face poze cu trecătorii cu o pancartă pe care scrie Juve Merda!), de la kitsch la artă.

În legenda zeului Maradona, România ocupă un loc cât se poate de onorant, fiind un spin în coasta Argentinei la Mondialul din 1990 (1-1, chiar aici, în templul zeului) și cel din 1994 (3-2 pentru tricolori, într-un meci care a electrizat România întreagă — chiar dacă, e drept, Maradona nu a jucat).