La cererea publicului, am revenit cu câteva fotografii din rusticul, liniștitul și idilicul Rust. Sper că cititorul meu va fi înțelegător cu un biet purtător de aparat foto de ocazie (adică de telefon mobil, un Samsung A42 de care sunt chiar mândru, fiindcă-mi servește cu încredere și de scrapbook, și de blocnotes, și de publisher… de mai bine de patru ani deja) — al cărui talent fotografic se reduce la point and shoot, poate cu ceva focalizare prealabilă.
După acest intro oarecum romantic, explicația cât se poate de pragmatică a absenței pozelor din însemnarea anterioară este că ieri a plouat — cu intermitențe, e drept, însă a fost urât toată ziua.
Dar azi cerul s-a limpezit, și un crepuscul de vis mi-a dat voie să prind câteva instantanee.
io unu' n-am probleme cu telefonu' pe post de aparat foto, la urma urmei de-aia i-o pus obiective. singuru' lucru care insa il spun mereu in asemenea situatie este: incearca sa tii telefonu' drept (exista optiunea de a impune o grila ajutatoare) astfel incat pozele sa nu arate ca si cum de fiecare data ai fotografiat turnu' din pisa. pozele drepte sunt mult placute din punct de vedere estetic.
(nu ma intelege gresit, din toate pozele de azi singura cu "probleme" ar fi cea cu scoala ceea ce pentru un cronicar nefotograf ii foarte bine)