Foto-jurnal de călătorie: Excursie à la grec - Ziua 5
Trei plaje izolate, o barcă și un skipper simpatic e tot ce ai nevoie ca să (re)descoperi combinația dintre albul plajelor stâncoase, verdele vegetației sălbatice și albastrul profund și tulburător al Mediteranei.
Kostas a avut propriul său restaurant — cu specific italian — în Anglia, timp de 20 de ani. A învățat meserie de la doi chefi, unul napoletan și unul din Southampton, care l-au inițiat în arte: arta pastelor cu gust și arta conversației. Cu bagajul ăsta s-a întors în Grecia (nu vrea să spună de ce) și s-a apucat să plimbe turiști cu barca. Șapte zile pe săptămână, din mai și până în octombrie.
Ne povestește toate astea în timp ce desface — din năvoadele pe care tocmai le-a scos din apă — captura zilei: o duzină de pești cât palma unui adult zdravăn, vreo două sepii, un crab rotund și nervos și un homar. Într-un cuvânt: prânzul, pe care-l vom servi pe o plajă pustie.
Pe plaja Amidi, pietrele albe încinse de soare sfârâie la fiecare val. Apa e perfectă pentru baie, snorkeling și fotografii. La amiază, locul dogorește ca un cuptor, dar de sub umbra copacilor care mărginesc plaja ne cheamă o masă cu vedere.
Pește, fructe de mare și linguini — lângă care aburește un vin roze din partea Iocului, proaspăt scos de la gheață. E versiunea lui Kostas de mâncare la ceaun, un prânz nepretențios, dar cu gust autentic de bucătărie italiană pregătită de un grec.
Festinul ne dă puteri pentru a doua plajă a zilei — Fteri. Încadrată și ea de doi colți de stâncă, are o deschidere mai largă spre apă, astfel încât, pe lângă turiștii veniți cu water taxi-ul din micuțul sat Zola, atrage și yacht-uri cu forme seducătoare, care se vor admirate.
Cu unul dintre ele ne-am întâlnit și dimineață. Din cauză că a tras la ancoră într-un loc nepermis, i-a stricat plasele de pescuit lui Kostas. Skipper-ul a pierdut niște zeci de metri din cei 1.200 desfășurați aici, paguba fiind de vreo 500 de euro. Kostas și-a notat numele bărcii și a filmat-o, dar a decis să nu raporteze incidentul (în pofida unei despăgubiri de 2.000 de euro la care e îndreptățit). Ne spune că în 2024 o plângere de-a lui a iscat un scandal uriaș între barcagii din zonă și vilegiaturiștii cu bani și nave scumpe — și nu e convins dacă nu le-a făcut mai mult rău localnicilor.
Kostas vorbește cu o seninătate amară. Se vede că-i place să fie printre oameni, să le arate frumusețile acestui colț de lume — o binecuvântare pe care turismul excesiv al secolului 21 o poate transforma foarte ușor în blestem.
Plaja Kamari e ultima oprire. Complet stâncoasă, cu apă foarte adâncă, e splendidă și oarecum protejată de asaltul omului — fiind accesibilă numai cu barca.
Poate a durat ceva mai mult anul acesta, însă am redescoperit spiritul Greciei — bijuteria turcoaz de care nu te mai saturi privind-o, chiar și timp de o viață de om. Simți nevoia să revii, când și când, să te reîncarci cu soarele ei, cu fructele mărilor ei și cu poveștile unor oameni precum Kostas.
