Foto-jurnal de călătorie: Europa Park

De ce merg oamenii în parcuri de distracții?

Primul răspuns care vine în minte este pentru roller-coastere.

Și, într-adevăr, în oricare parc mare al Europei am fost (fie el Disney din Franța, PortAventura sau Parque Warner din Spania, Gardaland din Italia ori Europa Park din Germania), primele atracții la care se pun cele mai mari cozi sunt trenulețele îndrăcite. Zeci de minute de așteptare pentru numai câteva zeci de secunde de adrenalină, stomac în gât, țipete isterice, mâini și picioare fluturând în toate direcțiile — în timp ce tu atârni între cer și pământ, agățat de o vergea de metal.

Blue Fire Megacoaster, Europa Park, Germania. Poate părea greu de crezut, dar fracțiunea aceea de secundă când lumea se răsucește cu susul în jos e o clipă de incredibilă liniște.

Voltron Nevera, cel mai nou roller-coaster din Europa Park — și cel mai intens în care m-am dat până acum. Un fel de “mațele-ncurcate” (7 looping-uri și 7 tirbușoane) la înălțime, la viteze de 100 km/h și accelerații de până la 5G.

Un alt răspuns, pe care trebuie să-l cauți un pic ar fi ca să mai crezi, preț de câteva ore, că lumea e un loc frumos, în care oamenii se adună împreună din toate colțurile pământului ca să celebreze ce au fiecare mai frumos.

Europa Park e împărțit pe zone inspirate din specificul unor regiuni și țări europene (nu, România nu este reprezentată — poate doar prin echipele de curățenie care se ocupă de toalete) și este o adevărată plăcere să te plimbi prin piațetele uriașului parc.

Zona Italia.

Zona Franța.

Pozele arată bine, nimic de zis. Ca de obicei, oamenii care se preumblă prin decorurile astea sunt problema — mulți vizitatori ai parcului considerându-se singuri pe lume și comportându-se ca atare. Ne-am obișnuit să-i considerăm pe români drept nesimțiții de serviciu, dar nici străinii nu sunt departe în superioritatea lor.

• În Europa Park, dacă nu vorbești germană sau franceză, riști să fii ignorat cu succes (scuza fiind, e drept, la îndemână: aglomerația). Răzbunarea cea mai dulce pentru genul ăsta de oameni atenți la genul ăsta de detalii este să-i abordezi pe limba lor, apoi să le spui că doar atâtea cuvinte știi. Oricât și-ar dori să te ignore mai departe (li se citește în ochi), nu mai pot.

Mai rămâne un al treilea răspuns — și e unul cât se poate de sincer: pentru grădinile îngrijite impecabil. Când vremea e de partea vizitatorilor (ca astăzi), poți descoperi locuri superbe, o adevărată oază de liniște… sau mă rog, de muzică simfonică cântată în surdină.

2025 este anul semi-centenarului Europa Park și obsesia acestui număr devenit magic se vede pretutindeni prin parc.

Europa Park este unul dintre cele mai verzi parcuri de distracții pe care le-am vizitat, cu o vegetație de-a dreptul luxuriantă. E mare, e un furnicar de oameni, însă locurile de refugiu pe sub copaci, la umbră, atenuează mult din efectul aglomerației. De asemenea, e presărat cu fântâni, lăcușoare și cișmele (apa de băut se găsește doar îmbuteliată — 4 euro jumătatea de litru, cu tot cu taxa de 25 de cenți pentru fiecare PET), într-o adorație a apei care mă face din nou să mă întreb cât ne vom mai bucura de luxul ăsta.

Una peste alta, Europa Park își merită renumele. Cred că e cel mai frumos pe care l-am vizitat, rezonabil inclusiv din punct de vedere al mâncării, ca preț și ca diversitate a ofertei.