Foto-jurnal de călătorie: Captivi în paradis (ian. 2024)

Ellaidhoo este o insulă resort, la marginea atolului Alifu, cel mai mare atol natural din Maldive.

• Maldivele sunt formate din atoli naturali și împărțite în atoli administrativi.

Un paradis tropical de felul celor pe care le vezi în fotografii pe net, ca apoi să visezi cu ochii deschiși.

(sursa foto: booking.com)

Cum-necum am ajuns și aici — și mi-am dat seama că e un loc înșelător, care oferă prea puțin pentru purcoiul de bani pe care trebuie să-l dai la schimb.

O săptămână în resort (cazarea, masa și alte perks-uri la care te aștepți într-un regim all inclusive, more or less) e mai scumpă decât TOT ce am plătit pentru un sejur de zece zile pe două insule "de localnici", cu activitățile de rigoare. Dacă adaugi prețul biletelor de avion până în capitala Male, transferurile cu barca între Male și Ellaidhoo (distanța e de 66 km în linie dreaptă), plus activitățile în afara insulei — cele despre care am povestit până acum (ședință foto pe bancul de nisip, ori pe vreo insulă pustie, sesiune subacvatică printre rechini, manta rays sau țestoase), care aici se vând la suprapreț —, înțelegi că trebuie să cheltui o mică avere.

Poate printr-un pachet luat printr-o agenție de turism să mai câștigi 10-15%, dar situația nu se schimbă prea mult: dai o grămadă de bani ca să ajungi pe insulă; ca să poți ieși în afara ei, mai plusezi cu o grămăjoară.

Insula e cochetă, un alt petec de vegetație în imensitatea oceanului, și e înconjurată de două inele subțiri: nisipul alb și, ceva mai în larg, un dig de protecție. Grație acestuia din urmă, intrarea în apă este extrem de lină, iar adâncimea nu depășește jumătate de metru. Nu prea poți să faci o baie ca lumea, dar măcar e sigur pentru copiii mici.

Turiștii sunt cazați în căsuțe, atât pe pământ, cât și deasupra apei. Sună spectaculos și arată bine în poze…

…dar apa ori e mică, ori are bolovani în unele zone de margine (de la digul de protecție de care ziceam). Iar dacă stai într-o asemenea căsuță și vrei să faci o baie, ești izolat pe terasă. Unde mergea o scăriță, pentru o bălăceală discretă, nu e nimic. Ca să te uzi un pic, intri în casă, apoi ieși la “principală” și de-acolo pe plajă, cu ceilalți muritori “de rând”. Deci, care mai e sfârâiala și condiția de privilegiat?

Unde mai pui că fiecare căsuță e un duplex, cu grupul sanitar în afara incintei principale, perete în perete (unul foarte subțire) cu vecinul. Cum ar veni, un fel de cămin studențesc la o mie de dolari noaptea.

Bănuiesc că un cuibușor de nebunii dintr-o fantezie cum scrie la carte vine cu mai multe zerouri în coadă decât pot eu procesa…

(poză luată de-aiurea, de pe net sau dintr-un vis)

Revenind la Ellaidhoo, este resort-ul cu cel mai mult ștaif din atolul Alifu. Dar mi s-a părut cam fără zvâc, ca un fel de cămin pentru seniori exotic (erau și copii pe insulă, dar nu foarte mulți). Poate seara să fie ceva mai mult entertainment.

Mâncarea e foarte bună (singura dată în întreaga experiență maldiviană când am fost tentat să încerc și altceva decât bucătăria locală), cu variante pentru toate gusturile la prânz și tematici diversificate la cină. Și se mănâncă micul-dejun, gustarea de dimineață, prânzul, gustarea de dup-amiază, cina și gustarea de seară. Și se bea oricând și orice — inclusiv alcool.

Una peste alta, Ellaidhoo arată bine, cu un infinity pool de mare efect.

Pentru 150 de dolari, am trăit și eu o zi printre bogați (ăia care merg la patru stele, nu la cinci) — suficient să-mi dau seama că vacanța în resort nu este nici pe gustul meu, nici pentru buzunarul meu. E o viață mult prea statică și izolată, ca și cum ai fi captiv în paradis. Cu aceiași bani, dacă ești dispus să faci un efort și să cauți, te poți bucura de mult mai multe experiențe în Maldive. Iar soarele, plaja și apa sunt la fel, ba poate mai spectaculoase (ultimele două) pe insulele localnicilor.