Foto-jurnal de călătorie: Când viața îți dă lămâi... (apr. 2024)

…iar lămâile sunt mari cât mingea de handbal…

…se cheamă că ești în Capri…

…unde pare că totul are un strop de limone: sucurile, cocktail-urile, înghețata, risotto-ul, săpunurile, șampoanele și parfumurile. Până și globurile de Crăciun sunt lămâi bine coapte.

Prin urmare, Capri e un amestec de galben, verde și albastru…

…o insulă mult mai spectaculoasă pe marginile ei stâncoase decât în interior.

De fapt, singurul obiectiv de pe uscat care mi s-a părut cu adevărat deosebit este Biserica San Michele din Anacapri (una dintre cele trei așezări de pe insulă) — o bijuterie arhitecturală din secolul 18, pavată cu ceramică pictată manual. Drept urmare, sala principală este golită de orice mobilier, în afara altarului din marmură gravată, el însuși o operă de artă.

Anacapri e un orășel cosmopolit, străduțele cu magazine elegante amintind de Oia și Santorini. În rest, Capri și Marina Grande nu mi s-au părut foarte spectaculoase, deși ambele sunt adevărate furnicare de turiști. De fapt, insula Capri mi s-a părut overrated.

Mă așteptam să găsesc o destinație pretențioasă și foarte scumpă, în genul simandicosului Porto Cervo din Sardinia, unde numai să te așezi la masă costa și 10 euro în unele localuri. În schimb, în Capri am descoperit că restaurantele nu au taxă de serviciu (coperto), prețurile fiind apropiate celor de pe continent (Sorrento) — dar nici aspectul general al locurilor nu este atât de elegant. Dar, cu ștaif sau nu, în high season turistic, aici tot ajung vreo 16.000 de vizitatori zilnic, dublând astfel populația cu rezidență permanentă.

Accesul se face cu feribotul, prilej cu care am avut un exemplu de eșec al evoluției informatice.

Biletele pentru barcă se pot lua din port sau online. Dar dacă le achiziționezi de pe internet, tot trebuie să le preschimbi în format fizic la fața locului. Nu poți pur și simplu tipări biletele electronice după cum ai tu chef, fiindcă la bord se urcă numai cu o carte de îmbarcare de un anumit fel. Coada la bilete devine astfel coada la tipărit bilete — și, în lipsa unui de-acum-banal cititor de coduri QR, viața turistului se complică și mai mult… Prea mult pentru o destinație turistică mult mai impresionantă în auzite decât în realitate.