Foto-jurnal de călătorie: Basel rock 'n' roll

Basel ne-a întâmpinat înnegurat și pufnind în rafale care au făcut micul avion Embraer 195 să semene cu o frunză aflată la mila vântului în văzduhul elvețian. A fost nevoie de două încercări cu zdruncinături ca aeronava să ajungă în siguranță pe pistă.

Totuși la sol am găsit un orășel pașnic și adormit în ciripit de păsărele pe malurile Rinului. Ajutați de o vreme excelentă pentru mișcare în aer liber, am luat la pas străduțele cu aer medieval din centrul vechi.

E un exercițiu pe care ar trebui să-l facă oricare dintre vajnicii primari, city manageri, directori de regie — sau cum s-or mai numi cei care se prefac că administrează Iașul. Să vadă aici ce înseamnă tramvaie silențioase, deși uriașe, căi de rulare impecabile, cu șine drepte pe care poți rezolva probleme se geometrie și autobuze electrice elegante.

A fost o plimbare lungă de 15.000 de pași, care ne-a costat 2 lei și ceva minutul.

Cu alte cuvinte, în șase ore petrecute în Basel am reușit, doi adulți și doi copii, să cheltuim 756 de lei. Adică 140 de franci elvețieni.

Asta în condițiile în care cei mici au avut intrarea gratuită la Muzeul Jucăriilor (Spielzeug Welten Museum). Și nici pentru urcarea într-unul dintre turnurile Catedralei Basel (Basler Münster) n-au plătit. Și-au mai avut reducere și la biletele de autobuz (de la aeroportul unde trebuie să fii atent pe ce poartă ieși, ca să nu te trezești în țara greșită — până la gara centrală din Basel).

Prin urmare:

• 4 intrări la obiective turistice (în loc de opt);

• 4 bilete de autobuz (dintre care două la preț redus);

• 3 porții de mâncare decente (și nu patru, fiindcă juniorii au împărțit farfuria lor), la un mini-street-food-festival ținut în piața din fața primăriei;

• 3 înghețate (cu una în minus, fiindcă eu nu mă omor după deserturi);

• 2 litri (și jumătate) de apă;

• Plus un magnet de frigider ca suvenir.

Astea au costat 140 de franci. Adică 756 de lei. Adică, la un asemenea scor, Basel se dovedește un oraș mult mai scump decât Singapore.

Obiectivul cel mai interesant — și gratis — a fost Wall Art, un proiect de artă stradală dedicat deopotrivă picturii murale, muzicii și artiștilor care au definit ritmurile ultimelor decenii. De la Ray Charles la Carlos Santana, de la The Beatles până la Red Hot Chili Peppers, de la Jim Morrison până la John Lennon și de la Bob Marley la Freddie Mercury, numeroase figuri emblematice intrate în patrimoniul umanității se regăsesc în tributul pictural — work in progress — de pe o străduță din Basel.

Rock ‘n’ Roll with a cause scria pe perete. Well, Basel really rocked our world. Financially speaking.