Foto-jurnal de călătorie: Arca viitorului (apr. 2022)

Biblia este considerată cea mai răspândită carte din lume, lectură obligatorie pentru creștini — dar și pentru adepții teoriilor ozeniste, care susțin că îngerii sunt de fapt extraterești, ori, dacă nu, măcar că Biblia (și în special Vechiul Testament) abundă în mărturii ale existenței extratereștrilor și implicarii acestora în viața oamenilor de demult (dovezi accesibile, desigur, numai celor care au ochi să vadă). Un exemplu clasic al unei asemenea dezbateri dacă a fost sau n-a fost este Noe, cu celebra și mult-căutata lui Arcă.

Discuția despre religie, Biblie, acuratețea și învățăturile ei este una convolută, delicată și neconvingătoare (pentru mine), astfel încât prefer să mă bucur de ceea ce poate fi văzut și atins, concret și palpabil — și să reflectez singur la posibilele implicații.

Prin urmare, mă interesează mai puțin dacă Noe a existat (potopul cu siguranță da) ori dacă extratereștrii i-au dat o mână de ajutor la construirea bărcii. În schimb, sunt convins că Arca poate fi realizată și tehnologia va permite ca ea să cuprindă esența umanității — sau, cel puțin, năzuințele ei.

Cel mai aproape de a vedea materializându-se acest gând am fost la Muzeul Viitorului din Dubai. Este singurul concept muzeistic pe care l-am vizitat până acum în care am simțit cu adevărat că omenirea și-ar putea depăși condiția, evoluând pașnic și nedistructiv pentru mediul său înconjurător.

Ca dovadă a poziției sale reconciliante între diversele viziuni ale umanității, proiectul are un design de-a dreptul ozenistic:

…găzduiește versiunea de secol 21 a Arcei lui Noe:

…și o îmbogățește cu dovezile imaginației omului:

Acum, discuția despre Dubai și reprezentativitatea lui (fiind expresia indiscutabilă a unui buget virtual nelimitat) își are propriile ei tabere. Eu aleg să rețin, însă, doar cele două trăiri de pe parcursul vizitei la Muzeul Viitorului: o uluire dătătoare de speranță.