Filme: Mad Max Saga

Furiosa (2024), Fury Road (2015)

Regia: George Miller

Roluri principale:

• Furiosa: Anya Taylor-Joy, Chris Hemsworth, Tom Burke, Alyla Browne

• Fury Road: Charlize Theron, Tom Hardy, Nicholas Hoult, Zoë Kravitz

Durata:

• Furiosa: 2h 28m

• Fury Road: 2h

---

George Miller este pentru Mad Max ceea ce George Lucas este pentru Star Wars.

The Yanks have Star Wars, The Brits have Harry Potter and we, Aussies, have Mad Max.

(Chris Hemsworth, actor australian)

Dar dacă galaxia foarte, foarte îndepărtată a lui Lucas m-a captivat încă din trilogia inițială (1977-1983), pustiul post-apocaliptic al lui Miller din filmele cu Mel Gibson (1979-1985) nu m-a prins. Cine știe, o fi de vină redifuzările interminabile de la Pro TV, care siluiau filmele cu pauzele de publicitate.

Așa că Mad Max: Fury Road (2015) mi s-a părut o dileală totală. În afară de incontestabilele calități tehnice (care i-au adus producției nu mai puțin de șase Oscaruri) și de Nux, nevroticul personaj al lui Nicholas Hoult, n-am înțeles mare lucru. Filmul mi s-a părut croit pe calapodul “dacă oamenilor le-a plăcut acum trei’j de ani, o să le placă și acum” — același nostalgia factor pe care a marșat, exact în același an, și relansarea universului Star Wars (cu Episode VII - The Force Awakens).

N-aveam, deci, niciun motiv să-mi placă Furiosa acum două zile, cu atât mai puțin cu cât nu sunt un fan al Anyei Taylor-Joy. Dar l-am văzut și… filmul e neașteptat de bun. Atât de bun, încât îi dă sens și lui Fury Road, pe care l-am revăzut cu ocazia asta.

Practic, Furiosa este un reboot al universului Mad Max, cu o perspectivă complet diferită: o copilă inocentă, răpită și ajunsă printre străini, într-o lume abrutizată, al cărei singur gând este să se întoarcă acasă.

Alyla Browne și apoi Anya Taylor-Joy conferă dramatism și profunzime poveștii fetei care învață să lupte, folosindu-se de foarte puține cuvinte. Lui George Miller nu-i plac dialogurile, crede că încetinesc acțiunea, astfel că pe Furiosa toți o cred mută. Ochii ei, însă, oglindesc o teribilă dorință de răzbunare pe cei care i-au furat viața.

Primul este Dementus, liderul uneia dintre bandele din deșert. De data aceasta, George Miller nu se zgârcește cu cuvintele; diatribele lui Dementus sunt spectaculoase, personajul lui Chris Hemsworth având elanuri mesianice, apucături de împărat roman, sclipiri de inteligență ca ale vechilor greci care au cucerit Troia, accesele de cruzime ale lui Ahile și viclenia lui Genghis Han.

Hemsworth face un rol excelent. Teatralitatea lui Dementus și determinarea tăcută a Furiosei condimentează la nivel dramatic scenele de acțiune din deșert. La una dintre ele, s-a lucrat timp de 78 de zile și este un adevărat festin vizual.

Furiosa este, astfel, mai complex și mai bun — și cu jumătate de oră mai lung —decât Fury Road.

Cu nu mai mult de un sfert de oră de respiro, undeva pe la mijloc, Fury Road este un road heist movie de la un cap la altul. Îmbină inteligența clasicului Speed (1994) cu teribilismul fantezist al seriei Fast and Furious, demonstrând cât de bine poate arăta un război cu mașini mostruoase pus în scenă de profesioniști, cu uz minim de efecte speciale și cu protagoniști care nu pierd vremea cu replici siropoase ori glume ridicole.

Fury Road este drumul către casă a Furiosei, întruchipată acum glacial de Charlize Theron — și, totodată, șansa titularului Max (Tom Hardy) de a se împăca cu trecutul, ajutând-o pe Furiosa și insolitul ei echipaj să evadeze din mâinile lui Immortan Joe, al doilea big baddie al poveștii relansate. În noua viziune a lui Miller, Max nu mai e un războinic. Mai degrabă un om bântuit de amintiri, care doar supraviețuiește. El merge alături de fantomele celor pe care nu a reușit să-i salveze din coșmarul acestei noi existențe (familia sa, evenimente prezentate în primul film, din 1979) , iar toți cei pe care i-a întâlnit de atunci l-au împins la limita sănătății mintale.

Lumea în care Furiosa îl întâlnește pe noul Max Rockatansky s-a schimbat. Oamenii nu mai sunt simpli căutători de resturi ale unei civilizații eșuate, ci s-au transformat în brute reduse la nevoi primare, unele parcă fără niciun semn de rațiune. În consecință, Fury Road este un film violent, dar actele de violență nu sunt arbitrare, ci se nasc dintr-o totală lipsă de opțiuni — ori din pură nebunie.

În deșertul necruțător, gonind pe Fury Road, Max și Furiosa sunt fiecare ancora celuilalt într-un univers căzut în anarhie — aceeași ipostază din Furiosa, în care salvarea eroinei este Praetorian Jack (Tom Burke). Două relații pe care ambele filme știu să nu le arunce în derizoriu cu innuendo-uri romantice, exprimând mai degrabă nevoia de stabilitate a unei lumi normale, în care viața nu poate exista dincolo de echilibrul biologic al naturii. Ideea este subliniată și de disperarea lui Immortan Joe de a obține un moștenitor sănătos de la soțiile lui, toate celelalte progenituri ale sale fiind niște rateuri (cu multiple posibile cauze, de la poluare și malnutriție, până la incest și cosangvinizare (inbreeding)).

În concluzie, două filme cu actori bine distribuiți și patru ore și jumătate de acțiune lucrată impecabil de oameni și mai puțin de CGI — fără derapaje woke și alte asemenea mizerii. Fury Road a fost făcut primul, din povestea sa fundal s-a născut Furiosa, iar Miller a anunțat că există material și pentru un al treilea film. Dacă va avea putere să-l facă (regizorul are 79 de ani), eu voi fi acolo, în sala de cinema.